A doua poruncă din Decalog

A doua poruncă este: „Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer sus și din câte sunt pe pământ jos și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești” (Ieșirea 20, 4-5).

Ce învaţă a doua poruncă? Porunca a doua învaţă că, creştinul nu trebuie să se închine la idoli, adică la lucruri făcute de mâini omeneşti sau la alte făpturi ale lui Dumnezeu, pe care să le socotească înzestrate cu puteri dumnezeieşti. Se opreşte adică idololatria, atât de răspândită pe vremea când Dumnezeu a dat poporului evreu cele 10 porunci.

Dar ce înţeles poate să aibă această poruncă la creştini? Este drept că creştinii nu se mai gândesc astăzi la zei mincinoşi, adică la idoli, aşa cum credeau unele popoare din vechime. Dar cuvântul „idol” a primit în creştinism şi un alt înţeles. De pildă, iubirea de argint, este numită de Sfântul Apostol Pavel „închinare la idoli” (Col. 3, 5); tot asemenea lăcomia la mâncări şi băuturi, căci dumnezeul lacomului este pântecele (Filip. 3,19). Deci, banii, mâncarea, hainele şi alte lucruri care 1-ar face pe credincios rob al lor, pot fi considerate pe bună dreptate ca idolii lui.

De aceea, ca să nu fie învinovăţit de idololatrie, creştinul trebuie să iubească pe Dumnezeu mai presus de orice.

Nu cumva prin cinstirea icoanelor creştinii calcă în vreun chip porunca aceasta? Nu, căci – precum s-a arătat – creştinii nu se închină materialului din care sunt făcute icoanele, nici zugrăvelilor de pe lemn, ci persoanelor al căror chip este zugrăvit pe icoane.

Porunca aceasta nu opreşte cinstirea sfintelor icoane, care sunt reprezentări ale unor fiinţe reale (Dumnezeu, sfinţii) şi despre care cel de al VII-lea Sinod Ecumenic a hotărât: «Este permis şi chiar bineplăcut înaintea lui Dumnezeu a face icoane. Acestor icoane sfinte nu li se dă însă adorarea (închinarea) care se cuvine numai lui Dumnezeu, ci venerarea sau cinstirea care se aduce persoanei înfăţişate pe icoană, iar nu materiei icoanei sau chipului de pe ea».

Cum greșesc cei ce încalcă a doua poruncă? Față de această poruncă greșesc cei care, fie nemijlocit slujesc idolilor, închinându-se făpturii și nu Ziditorului, precum păgânii și închinătorii la idoli; fie mijlocit, prin grija ce o poartă materiei și lucrurilor lumești, precum cei lacomi despre care dumnezeiescul Pavel a spus: „Omorâți în mădularele voastre cele pământești: desfrânarea… și lăcomia, care este închinare la idoli” (Coloseni 3, 5) și, pe lângă aceștia, cei îmbuibați, despre care spune: „Pântecele este dumnezeul lor” (Filipeni 3, 19).

Și pe scurt, cei ce au o evlavie fățarnică și nu adevărată, și toți cei care își mărginesc cucernicia la lucrurile părelnice și nesocotesc „pe cele mai cu greutate ale legii: judecata, milă și credința (Matei 23,23 ).

Față de această poruncă încă greșesc cei ce cred în nălucirile viselor. Și pe scurt, câți împătimiți și iubitori de plăceri se avântă spre chipurile și idolii patimilor lor pe care și-i întipăresc în minte.