Dum. oct. 18th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Acum este vremea pocăinței

Nu amâna, suflete al meu iubite, sfânta pocăință, facerea de bine și zdrobirea inimii pentru păcate, așteptând din an în an, din lună în lună și din zi în zi, ca să nu suspini cândva din inimă și să nu afli pe cel ce se va nevoi dimpreună cu tine!

O, cât te vei chinui începând a te pocăi fără folos! Că astăzi poți face tot binele; nu amâna, suflete al meu, pentru mâine sfânta pocăință, că nu știi ce se va întâmpla până în ziua de mâine. Nu cumva să te ajungă intru această noapte vreo răutate sau vreo pierzare; că nu știi ce-ți va aduce ziua sau noaptea: viață lungă sau moarte grabnică, fără de veste și cumplită.

Acum este, suflete al meu iubite, acum este vremea de pocăință; acum este vremea răbdării, suflete al meu; acum este vremea a face faptele cele bune și a păzi poruncile; acum este vremea plângerii și a suspinării, a lacrimilor cu dulceață. De voiești cu adevărat, suflete al meu, a te mântui, iubește, dar nevoințele precum ai iubi odihna; viețuiește in fiecare zi ca și cum ai muri, că degrabă trece viața noastră, ca umbra norului înaintea soarelui, și fără de veste vor trece zilele noastre, ca fumul care se ridică în văzduh.

Să nu te supui nici la cazna cea de trebuință, iar înaintea oamenilor să nu te întristezi, nici de dușmănia cea din cuvintele lor, ci fugi și te socotește ca țărâna și te pleacă înaintea picioarelor lor, că fără de aceasta nu te poți mântui și nici izbăvi de muncile de veci. Degrabă se sfârșește viața noastră, ca și cum ar trece o zi.

Că de nu-și va smeri omul inima creștinește, prin faptele cele bune, și de nu se va lipsi de viața aceasta ascultând de poruncile Domnului și urmând faptele cele bune ale Părinților, răbdând toate chinurile și nevoile, nu poate să se mântuiască. Cel ce se va nevoi acum și va urî îndulcirea acestei vieți trecătoare și veacul acesta nestatornic, acela va primi și îndulcirea Raiului în vecii veacului fără de sfârșit, iar cel ce nu va face unele ca acestea nu este cu putință să se mântuiască vreodată. Căci nimeni nu s-a suit la ceruri prea lesne și cu lenevire.

Sfântul Paisie Velicikovski; Crinii țarinii