Viața creștină seamănă cu suișul la deal. Cel ce suie se ostenește pentru suiș, dar pe măsură ce suie i se descoperă tot mai multe lucruri, pentru că orizontul lui devine tot mai larg.
Așa și în creștinism: cu cât sporește cineva mai mult în viața creștină, cu atât devine mai largă sfera lucrurilor duhovnicești care este accesibilă minții și percepției sale.
Adevărat înțelept este numai cel care este desăvârșit în viața creștină; fără să trăiești creștinește nu vei înțelege nimic din creștinism.
Ceea ce se cunoaște despre creștinism cu mintea, fără viața creștină, nu seamănă deloc cu realitatea.
Oricât de amănunțit și de elocvent ai povesti, de exemplu, ce fel de gust are ananasul, nu poți să-ți dai seama cu adevărat până ce nu-l guști; așa și cu învățătura creștină – cât timp n-o aplici în viața ta, nicidecum n-ai să te ridici până la gustul ei.