Aducerea aminte de moarte este ,,un bun pedagog și al trupului și al sufletului”, de aceea, Sfinții Părinți ne recomandă să avem permanent în minte amintirea morții. Sfântul Ioan Sinaitul spune: ,,Amintirea morții este o moarte în fiecare zi. Și amintirea ieșirii noastre din această viață este un suspin continuu… Așa cum pâinea este o hrană mai necesară decât toate celelalte, astfel și amintirea morții ne este mai trebuincioasă decât orice altă lucrare duhovnicească.„
Amintirea morții se cultivă în două moduri. Primul mod este ca omul să își aducă aminte de moarte și să cugete continuu la aceasta. Din această cugetare provine fiecare mișcare bună a omului, pentru că ea îl izbăvește pe acesta de încurcarea în problemele vieții și de atașarea de cele pământești.
Al doilea mod este vederea duhovnicească și harul minunat, care sunt izvorul sensurilor sau ideilor strălucite și al rugăciunii fierbinți. Mintea este absorbită de această idee și nu se mai îngrijește deloc de cele ale lumii…
Această vedere este harismă dumnezeiască, fiind mai puternică decât orice altă lucrare duhovnicească. Ea îl conduce pe om la desăvârșire și la dobândirea oricărei virtuți…
Pomenirea morții sporește foarte mult înlăuntrul nostru nădejdea pentru viața cea veșnică. Pe cât este de greu să cugete cineva la moarte, pe atât este de folositor pentru pregătirea noastră sufletească. Cu adevărat aducerea aminte de moarte este cel mai bun pedagog pentru viața cea veșnică.
Adevărata noastră Patrie este Cerul. Nădejdea și așteptarea vieții veșnice biruiesc moartea cu puterea lui Hristos Care a biruit moartea „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac„.
„Creștinii, spune Sfântul Macarie Egipteanul, aparțin lumii cerești. Sunt fii ai lui Adam cel ceresc, odrasle noi, fii ai Duhului Sfânt, frați ai lui Hristos, asemenea cu Părintele lor cel duhovnicesc, noul Adam, locuitori ai Cetății celei din Ceruri. Ei aparțin acelui neam ceresc, acelei puteri. Nu aparțin lumii acesteia, ci celeilalte, fiindcă Hristos a spus: «Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume».
Cât de mult se bucură Sfinții și Îngerii când văd sufletele împodobite cu virtuți urcând la Cer! Ei se minunează și spun: «Mare este bogăția pe care au dobândit-o frații noștri!».„
Preabunule Doamne, învrednicește-ne să petrecem cealaltă vreme a vieții noastre întru pocăință adevărată, ca să ne aflăm curați de orice păcat, vădit sau ascuns, și să dăm răspuns bun la înfricoșătorul Tău Scaun de Judecată, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților. Amin.
fragment de monah Marcel Karakalinul