Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Amintirea morții este o moarte în fiecare zi

amintirea morții
Distribuie

Amintirea continuă a morții este ,,un bun pedagog şi al trupului şi al sufletului", de aceea, Sfinții Părinți ne recomandă să avem permanent în minte amintirea morții. Sfântul Ioan Sinaitul spune: ,,Amintirea morții este o moarte în fiecare zi. Şi amintirea ieșirii noastre din această viață este un suspin continuu… Așa cum pâinea este o hrană mai necesară decât toate celelalte, astfel şi amintirea morții ne este mai trebuincioasă decât orice altă lucrare duhovnicească."

Amintirea morții se cultivă în două moduri. Primul mod este ca omul să îşi aducă aminte de moarte şi să cugete continuu la aceasta. Din această cugetare provine fiecare mișcare bună a omului, pentru că ea îl izbăvește pe acesta de încurcarea în problemele vieții şi de atașarea de cele pământești.


Al doilea mod este vederea duhovnicească şi harul minunat, care sunt izvorul sensurilor sau ideilor strălucite şi al rugăciunii fierbinți. Mintea este absorbită de această idee şi nu se mai îngrijește deloc de cele ale lumii…


Această vedere este harismă dumnezeiască, fiind mai puternică decât orice altă lucrare duhovnicească. Ea îl conduce pe om la desăvârșire şi la dobândirea oricărei virtuți…


Se dezvoltă extrem de mult înlăuntrul nostru nădejdea referitoare la viața veșnică. Cu cât este mai greu pentru fiecare a cerceta ideea şi realitatea morții, cu atât mai mult devine mai folositoare pentru pregătirea noastră sufletească. Ea este într-adevăr un pedagog desăvârșit pentru pregătirea spre viața veșnică.


Patria noastră adevărată este cerul (adică Împărăția lui Dumnezeu - n. trad.). Nădejdea şi așteptarea vieții veșnice biruiesc moartea, cu puterea lui Hristos, care a învins moartea: Eu sunt Învierea şi Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi, şi tot cel ce trăiește şi crede întru Mine în veac nu va muri. (Ioan 11, 26)

Sfântul Macarie Egipteanul spune: creștinii aparțin lumii cerești. Ei sunt fii ai lui Adam din ceruri (adică Iisus Hristos, Noul Adam, Care s-a înălțat la ceruri - n. trad.), făpturi noi, fii ai Sfântului Duh, frați luminoși ai lui Hristos, asemenea cu Adam, părintele lor duhovnicesc şi luminos, cetățeni ai Ierusalimului de sus, aparțin acelui neam, acelei puteri de sus. Ei nu aparțin acestei lumi, ci celeilalte, pentru că Hristos spune: ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume (Ioan 17, 16).


Ce mult se bucură Sfinții şi Îngerii când văd cum urcă sufletele oamenilor în cer, împodobite cu harul virtuților. Duhurile Sfinților şi Îngerii se minunează şi zic: mare bogăție au dobândit frații noștri pe pământ.


Așadar, avându-L Sfinții cu ei pe Domnul, ei îi primesc în Împărăția Cerurilor, ,,pregătind şi împodobind pentru ei lăcașuri şi Rai şi veșminte de mare preț."


Doamne Preasfinte, învrednicește-ne să ne petrecem restul vieții noastre pământești în pocăință sinceră, ca să fim aflați curați de orice păcat vădit sau ascuns şi să avem răspuns bun înaintea înfricoșătorului Tău scaun de judecată, cu preacinstitele mijlociri ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinților! Amin.


fragment de monah Marcel Karakalinul

Distribuie