După Învierea lui Hristos și după ce s-a înălțat la cer și s-a pogorât Duhul Sfânt, până s-au împărțit Apostolii la propovăduire, erau toți dimpreună într-un gând.
Când stăteau la prânz, lăsau un loc de stat și puneau acolo o pernă, și pe pernă puneau o parte din acea pâine, întru cinstea lui Hristos. Apoi, sculându-se de la masă, luau acea parte de pâine, pe care o puneau în cinstea lui Hristos – și o ridicau în sus și mulțumeau, zicând: „Slavă ție Dumnezeul nostru, slavă Ție. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”, iar în locul acelor cuvinte, până la înălțarea lui Hristos, ei ziceau: „Hristos a înviat”, iar după înălțarea lui Hristos, ziceau numele Sfintei Treimi, adică: „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”, apoi: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne nouă”.
Acest lucru îl făceau Apostolii și când erau laolaltă și îndeosebi fiecare dintre dânșii, până la adormirea Maicii Domnului. Iar când s-au adunat Apostolii pe nori la îngroparea Precistei, după îngroparea ei, a treia zi, sculându-se la prânz, după prăznuire, au înălțat partea de pâine în cinstea lui Hristos, după obicei, zicând: „Mare este…”.
În acea vreme, Maica Domnului s-a arătat în nor, cu o ceată de Îngeri luminați, și le-a zis lor: „Bucurați-vă, că eu sunt cu voi în toate zilele”. Acum Apostolii, în locul cuvintelor ce ziceau de obicei: „Doamne Iisuse Hristoase…”, au strigat: „Preasfântă Născătoare a lui Dumnezeu, ajută-ne nouă”.
După aceea au mers la mormântul ei și nu au mai aflat-o pe dânsa în mormânt, și așa au crezut că s-a sculat și ea din morți a treia zi, ca Fiul ei, și că este luată la Cer și cu trupul și cu sufletul.
din cartea: Minunile Maicii Domnului