Opinia părintelui arhimandrit Chiril (Pavlov) despre codul de identificare al contribuabilului
Recent, unul dintre membrii redacției ziarului „Ruski vestnik” l-a vizitat pe cunoscutul stareț – arhimandritul Chiril (Pavlov). Discuția a purtat un caracter particular. Îndeosebi s-a vorbit despre problema tulburătoare pentru creștinii ortodocși referitoare la CIC. Deoarece, pe parcursul discuției, părintele a spus că nu-și ascunde opinia sa privitor la această întrebare, cu toate că nimeni oficial nu i-a cerut opinia, redacția a găsit de cuviință să publice expunerea parțială a acestei discuții.
Prima întrebare s-a referit la faptul că o mare parte a ortodocșilor reacționează negativ față de CIC, la încercarea de a atribui oamenilor numere, cu atât mai mult cu cât unii chiar înclină deja să considere CIC ca fiind pecetea lui antihrist. Sunt înregistrate cazuri când oamenii demisionează de la serviciu, își vând apartamentele, se pregătesc să se retragă în păduri; există și cazuri tragice.
Turma noastră e cuprinsă de neliniște, tulburare, îngrijorare, ceea ce duce uneori la dezbinare. Unii dintre cei ce nu acceptă numerele și atribuirea lor se adresează către Patriarh, către arhierei; unii consideră că atmosfera este încinsă fără temei de forțe ostile, având ca scop clătinarea corăbiei Bisericii, slăbirea unității ei. Aceasta este încă o cauză de tulburare, o cauză auxiliară în problema propriu-zisă a introducerii numerelor și a proceselor ce o însoțesc.
Iată care este întrebarea: cum trebuie să ne comportăm în aceste vremuri? Pe de o parte știm deja aproape cu toții că numărul este ceva rău. Pe de altă parte suntem foarte îngrijorați privitor la unitatea Bisericii și la faptul că unii oameni, în virtutea împrejurărilor, sunt puși în condiții când trebuie să decidă dacă nu chiar între viață și moarte, atunci între o viață decentă și o viață pe muchia existenței, sărăciei; există și cazuri concrete.
Părintele a răspuns că atribuirea numerelor oamenilor este o acțiune păcătoasă, împotriva lui Dumnezeu. Deoarece, când Dumnezeu l-a zidit pe om, El i-a dat lui nume. Numirea omului cu nume face parte din voia lui Dumnezeu. Vreme de mii de ani cât au trecut de atunci, oamenii s-au folosit de nume. Și iată acum, omului, în loc de nume, i se atribuie un număr. Modul în care se realizează aceasta nu lasă loc îndoielilor în ce privește caracterul nelegiuit și împotrivitor lui Dumnezeu.
De aceea, nu trebuie să participăm la această acțiune, ci, în măsura posibilităților, să ne opunem ei. Dar, în același timp, să păstrăm pacea și unitatea. Acestea sunt cuvintele părintelui: „Pace și unire!” Fără pace să nu se întreprindă nimic. Lucrul făcut fără duhul păcii poate numai dăuna. Să ne opunem codului de identificare a contribuabilului astfel ca între credincioși să nu apară niciun fel de contradicții ce ar duce la dezbinare ori schismă. Iar preoții să nu se osândească unii pe alții și cu atât mai mult să nu judecăm arhipăstorii, ca să nu sufere unitatea Bisericii. Cei care au posibilități să ceară de la Guvern, de la Dumă, să fie adoptată o lege care i-ar elibera pe creștinii ortodocși de atribuirea acestor numere.
Următoarea întrebare a fost cum să procedeze omul care astăzi este pus deja într-o situație-limită, când, refuzând numărul, cauzează daune considerabile apropiaților săi. S-au relatat cazuri concrete ale oamenilor aflați pe muchia existenței: unui invalid, fără atribuirea numărului, nu i se dă pensia — cum să se procedeze în acest caz? Cu atât mai mult cu cât el nici nu este în stare să-și apere drepturile, deoarece nu locuiește nici în Moscova, nici în Sankt Petersburg, ci într-o provincie îndepărtată, unde nu funcționează niciun fel de legi. Iar pentru a-și apăra drepturile are nevoie de anumite cunoștințe în domeniu, trebuie să știe cui să i se adreseze, cui să se plângă, iar pentru a ataca în instanța judiciară această problemă, de asemenea, e nevoie de bani… Din păcate, oamenii deseori sunt lipsiți de toate acestea în virtutea situației în care se află.
Părintele a răspuns că în astfel de împrejurări omul este nevoit să primească numărul. El nu poate osândi acești oameni și nu îi judecă. Însă și ei au datoria să nu-și piardă vigilența și trebuie să li se explice că acum va fi numărul, mâine, cartela, iar poimâine, pecetea lui antihrist Toate aceste schimbări pot să se petreacă foarte rapid, iar pe urmă va fi mai greu să refuzi, decât acum. De aceea, dacă e posibil, mai bine să nu primească codul acum, pentru că mai târziu vor fi mai aspre și legile și condițiile. Trebuie să nu uităm: pe toți ne așteaptă încercări grele. Chemarea noastră este să mărturisim credință în Hristos. Nu știm când se va întâmpla aceasta, dar știm că se va întâmpla negreșit și trebuie să ne pregătim. Necesar e să nu ne autoliniștim de am primit codul sau de nu l-am primit. Presiunea ce se face asupra noastră va continua și se va întări, dar stă în puterile noastre de a mai îndepărta puțin acest timp, realizând aceasta numai prin viața noastră.
Dacă vom trăi creștinește, dacă ne vom strădui să păzim poruncile Domnului, dacă ne vom ruga, dacă ne vom pocăi și vom tinde să trăim cu evlavie, acest timp se va mai prelungi puțin. În cazul contrar, iată un exemplu din Apocalipsă: Fiara iese din mare. Marea este marea păcatelor și a patimilor noastre. Din ele se și naște Fiara, din ele ea iese. Este stringent nevoie să trăim cu deosebită trezvie, creștinește. Dar la fel de important e să întreprindem acțiuni de opunere la introducerea codurilor.
Iar în ce privește problema unității Bisericii, este de netăgăduit faptul că nouă ne revine sarcina de a mărturisi credința în Hristos, iar printre primii mucenici vor fi arhipăstorii. Ei vor intra primii în împărăția Cerurilor. De aceea, suntem datori să tindem a le explica lor neliniștea noastră și motivele neacceptării codurilor. Să căutăm a fi uniți cu arhipăstorii noștri.
Următoarea întrebare s-a referit la chemările de neacceptare necondiționată a codurilor sau de refugiere în păduri. Dintr-un punct de vedere, ea este legată de faptul că și în Guvern, și în Dumă, și în armată, în organele justiției există mulți oameni ortodocși ce ocupă posturi înalte, având posibilitatea de a influența și care chiar influențează deja asupra politicii statului, lucru foarte important pentru noi – pentru Biserică, pentru toți credincioșii. Este important pentru noi ca acești oameni să existe, să nu părăsească societatea, pentru ca să nu se producă marginalizarea Bisericii. Dar, conform legii, ei sunt obligați sau să primească CIC-ul (codul de identificare) sau să se concedieze. Apare întrebarea: ce fel de stat avem și cine suntem noi — cetățeni sau renegați, disidenți, oameni în afara legii. Ce cale vom alege — cea de-a doua?
Da, a răspuns starețul, în eșaloanele de conducere ale statului și ale țării există oameni de bună credință care ocupă posturi înalte și statul parcă se schimba spre bine, dar cine introduce aceste numere? Este bine cunoscut faptul că forțele statului nu sunt întru totul libere. Ele sunt manipulate în mare măsură de forțe din afară, cum ar fi conducerea mondială. Oamenii cu posturi înalte, dacă sunt adevărați creștini ortodocși, la fel trebuie să fie gata să pătimească pentru Hristos.
Oricum, timpul acesta va sosi odată. Repet: „Astăzi numărul, mâine, cartela, poimâine, pecetea.” De aceea, trebuie să cerem să fie adoptate legi care ar permite creștinilor ortodocși să nu primească numerele, iar cei care din neștiință le-au primit să aibă posibilitatea de a se lepăda oficial de ele.
La acestea se rezumă cele spuse de părintele Chiril. „Ruski vestnik”, nr. 7 (505) / 2001 din cartea: Stareții despre vremurile din urmă