Astrologia sau căutarea în zodii, expusă atrăgător în horoscop, este pretinsa știință, prin care se poate cunoaște felul de a fi și soarta cuiva, după zilele planetelor și a constatărilor astronomice. În realitate este o mistificare ocultistă, contrară adevărului și osândită de Biserică, fiindcă n-are nici o legătură cu știința astronomică sau adevărurile revelației.
Astrologia este o superstiție, dar cu toate acestea majoritatea lumii crede în ea. Superstiția asta își are originea ei în păgânism, mai întâi la asiro-babiloneni, indieni, egipteni, greci, romani si alte popoare idolatre. Apoi în Evul-Mediu, la arabi și italieni. Păgânii credeau că în corpurile cerești: soare, lună, stele… sunt anumite spirite, genii, cu puteri bune sau rele care le conduc, așa cum conduc piloții aparatele zburătoare prin înălțimile văzduhului. Pe acelea ei le zeificau, le slujeau și li se închinau. Astrologia este o pretinsă știință a mecanicii cerești, de asemenea și a influentei corpurilor cerești asupra destinului omului.
Zodiacul se ocupă cu părerea ghicitorească a feluritelor evenimente din cursul vremii fiecărei zodii, și cu feluritele firi, viețuiri și vârste ale celor ce se nasc în vremea arătată în fiecare din cele 12 zodii, cu credința deșartă că: zodia în care se află soarele, ar arăta cu de-amănuntul firea și viața deosebită a celor ce se nasc în vremea aceea, cu feluritele întâmplări – bune sau rele și cu vârsta până la care ajunge fiecare din ei. Una din cărțile de astrologie folosite pentru prezicerea sorții oamenilor este Gromovnicul. Mulți oameni din popor, influențați de cele aflate în această carte, și-au format felurite observații de ghicire a viitorului, vremi sau întâmplări din cursul anului si din cursul vieții omului.
Domnul Dumnezeu, Care a creat și conduce toate cu atotputernicia, prezența, știința și înțelepciunea Sa, a combătut prin Sfintele Scripturi acea știință și credință deșartă, idolatră, cu multă putere, hotărând tuturor israeliților – cler și popor – astfel: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… să nu ai alți dumnezei afară de Mine! Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer sus, si din câte sunt pe pământ jos, si din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești. (Ies, 20. 2-5).
Mincinoși sunt oamenii care au socotit că luminătorii cerului (soarele, luna) împreună cu stelele, sunt dumnezei, cârmuitorii lumii. Deșerți sunt din fire toți oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu și care n-au știut, plecând de la bunătățile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să înțeleagă pe meșter, ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii sau focul, sau vântul, sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa năvalnică, sau luminătorii cerului. Ei, care, desfătați de frumusețea acestora, le-au luat drept dumnezei, să știe acum cu cât este Stăpânul mai presus decât acestea, că El, Cel Care Însuși este începătorul frumuseții, este făcătorul lor. (Înț. Sol. 13; 1-3). Soarele, luna și toate celelalte corpuri cerești, sunt puse pe cer spre folosul lumii, nu spre divinizare. Citirea și ghicirea în stele este urâciune înaintea lui Dumnezeu, Care va pierde pe cei ce fac asemenea fapte. „Voi nimici – zice Domnul – pe cei ce se închină pe acoperișurile caselor lor, oștirii cerului” (adică: soarelui, lunii si stelelor) (Sofonie 1, 5). Marele Prooroc Isaia, prezicând prăbușirea Babilonului căzut în felurite superstiții, înfruntându-i, le zice la toți să ceară, să apeleze la astrologii lor, spre a-i mântui. Să se scoale, să iasă la iveală, să te mântuiască pe tine cei ce împart cerul, prezicătorii după stelele cerului, după lună nouă să spună ție ce va veni asupra ta. Iată-i ca pleava pe care o mistuiește focul, așa vor ajunge ei… (IS. 47, 13-14).
Din cele arătate vedem clar că numai Dumnezeu cunoaște viitorul fiecărui om. Ocultiștii, cu presupusele lor cunoștințe ascunse, misterioase, pretind că influențele planetare, zodiace, sunt un fel de destin asupra vieții omenești. Susținerile acelora se potrivesc cu popularele credințe deșarte, după care fiecare om s-ar naște sub o stea bună ori rea, care-i în strânsă legătură cu soarta lui. Apunerea stelei aceleia, după credința lor superstițioasă, arată stingerea norocului; iar căderea ei arată moartea lui.
O mărturie din Sfânta Scriptură în care vedem că viața oamenilor nu este influențată de planete și nici de timpul în care se nasc, este nașterea fraților gemeni, Isav si Iacob, din Rebeca, soția unică, dar stearpă, a Patriarhului Isaac. Isaac și Rebeca, după căsătoria lor, au trăit 20 de ani, fără a dobândi copii. Patriarhul Isaac s-a rugat pentru Rebeca, cea care era stearpă. Domnul l-a ascultat si ea a născut doi fii gemeni. Cel dintâi născut avea tot trupul acoperit cu păr, de aceea i-a pus numele Isav (păros); apoi a ieșit și al doilea care ținea cu mâna de călcâi pe Isav, de aceea i-a pus numele Iacob (cel ce ține de călcâi). Acești doi frați gemeni, născuți în același ceas și moment, aveau niște firi cu totul deosebite. Isav era o fire mânioasă ,sălbatică, urâtoare; iar Iacob era o fire blândă, liniștită și pașnică. La fel și urmașii lor au fost cu totul deosebiți în firea și viețuirea lor. De aici reiese clar că nu planeta, nici zodia rânduiește firea, felul viețuirii și vârsta omului; ci numai Dumnezeu.
Părinții si scriitorii bisericești: Chiril al Ierusalimului, Vasile cel Mare, Ambrozie, Epifanie și alții, au combătut pretinsa știință (astrologia), care credea că există o legătură între viată omului, întâmplările de pe pământ, în legătură cu stelele cerului, după cunoștința cărora s-ar putea cunoaște viața cuiva și a-i prezice viitorul. Biserica cunoscând că acea știință este mincinoasă, vătămătoare, păgubitoare și primejduitoare fiilor și fiicelor ei, a rostit anatema asupra astrologilor, planetarilor, zodiacelor; iar pe cei ce se ispitesc a-i asculta, îi canonisește 20 de ani, respectiv 6 ani.
Gromovnicul cu planetele, zodiile… Prognosticul, Treptnicul (carte de prevestire)… cu conținutul lor superstițios, socotite ca eretice de Biserica noastră, fiind introduse de bogomili în țară, au fost osândite și puse sub afurisenie. Deci, nimănui dintre creștini nu-i este iertat a le avea, nici a le citi, nici a spune altora ceva din cuprinsul lor.