Era odată un duhovnic care spovedea într-o mănăstire mică dintr-un loc pustiu. Mulți creștini alergau pentru a petrece câteva momente fericite în acest pustiu fascinant și să îi încredințeze acestui duhovnic tainele inimilor lor, care îi împungeau ca niște spini otrăviți. Într-o după-masă, printre atâția oameni care treceau pe la Sfânta Spovedanie și își spuneau păcatele pe care ei le considerau mici și neînsemnate, a trecut și un om foarte posomorât. Era un tâlhar renumit. Și-a spus și el fărădelegile săvârșite, care erau multe și mari, așa cum și el își dădea seama. Când toți au terminat de recunoscut păcatele săvârșite, duhovnicul i-a chemat pe toți ca să le dea sfaturi înțelepte: „Vreau să vă dau un canon. Vreau să faceți ceea ce vă voi spune.”
„Voi, cei de aici — și i-a arătat pe oamenii care spovediseră păcate mici —, veți lua câte o pietricică și o veți arunca atât cât puteți voi de departe. Iar tu, i-a spus tâlharului, ia acest bolovan mare de aici și aruncă-l cât poți de departe.” Toți au făcut așa cum le-a spus duhovnicul.
„Acest lucru pe care l-ați făcut a fost prima parte a canonului. Acum vă veți duce toți să luați pietricelele pe care le-ați aruncat și să mi le aduceți.” Tâlharul a fost primul care a găsit bolovanul și l-a adus duhovnicului. Ceilalți, însă, cum să își mai găsească pietricelele…? Au căutat fără rezultat. Și atunci duhovnicul a găsit momentul prielnic spre a le spune:
„Vedeți, fiilor, pietricelele mici se pierd. Astfel sunt și greșelile sau defectele noastre mici. Sunt mici și nu le dăm atenție. Sunt mici și nu ne gândim la ele. Însă toate acestea ne întinează sufletul. Toate acestea ne fac pe noi să încălcăm poruncile lui Dumnezeu. Când, însă, facem un păcat mare, îl avem mereu în fața noastră, și acesta ne dă ocazia ca tot restul vieții noastre să fie trăit cu atenție, pentru că dacă nu avem grijă să nu cădem în păcatele mici, vom cădea în cele mari.’
Noi cădem în păcate mari pentru că nu ne-am sârguit cât trebuie să renunțăm la micile noastre cusururi.
din cartea: Realități pe care nu trebuie să le uităm