„Tertullian, unul dintre dascălii Bisericii veacului al treilea, a spus aceste cuvinte uimitor de adevărate și de adânci: „Sufletul omenesc este prin firea sa creștin.” El însetează de hrană duhovnicească, de curăție și sfințenie, el însetează de Hristos. Sufletul este prin firea sa creștin și, dacă nu este hrănit cu hrană duhovnicească, apare o stare gravă de inaniție cronică a acelui suflet nefericit — și după cum omul înfometat, care nu are mâncare, devine irascibil, și oamenii înfometați duhovnicește devin irascibili: repede țâșnesc lacrimi din ochii lor. Și nu au tihnă, și nu pot să afle pace în nici un fel de plăceri, fiindcă sufletul lor „este prin firea sa creștin”, însetează de hrană duhovnicească, iar ei nu-i dau această hrană.
Și acesta este un fel de îndrăcire — într-o măsură mică, slabă, dar totuși îndrăcire, una din formele ei.
Dar de ce se îndrăcesc oamenii?
Omul trăiește într-un mediu social. Gândurile, dorințele, faptele, concepția lui despre lume sunt definite într-o măsură uriașă de acțiunea acelui mediu care îl înconjoară. Știți că dacă un om sănătos stă multă vreme lângă un bolnav de tuberculoză și respiră același aer cu acesta se îmbolnăvește și el ? La fel ne molipsim și noi de la bolnavii de gripă.
Așa se întâmplă și în viața duhovnicească. Dacă omul trăiește într-o atmosferă unde sunt multe duhuri ale răutății, în mijlocul smintelilor, în mijlocul a numeroase exemple de necredință, de desfrâu, într-o atmosferă de patimi neînfrânate, dacă trăiește într-o atmosferă de prostie și josnicie, această atmosferă nu are cum să nu molipsească sufletul lui. El respiră în fiecare zi această atmosferă otrăvită, care colcăie de duhurile răutății, cele de sub ceruri. Și se molipsește nefericitul suflet, și devine el însuși sălaș al dracilor.
Și atunci, ce să facem ? Unde putem fugi de această atmosferă încărcată, ce poartă o primejdie de moarte ? Unde este scăparea noastră ? Unde este apărarea noastră împotriva dracilor, a duhurilor răutății, cele de sub ceruri ? La toate întrebările grele să căutați totdeauna răspuns în Sfânta Scriptură.
Citiți psalmul 61 și veți afla răspuns acolo:
Numai în Dumnezeu se liniștește sufletul meu… în El este mântuirea mea… Numai El este întărirea mea, mântuirea mea, scăparea mea.
Iată unde este scăparea noastră, iată unde este antidotul acelei otrăvi pe care o luăm din mediul ce ne înconjoară.”
prof. dr. Dmitri Avdeev; Nervozitatea – cauze, manifestări, remedii duhovnicești