Distribuie

În pilda cu borcanul și pietrele ne este prezentată într-un mod educativ, modalitatea prin care se poate ajunge la evlavia adevărată

În parohia unui părinte iscusit s-au ivit câțiva neofiți, care la o vorbă a lui răspundeau cu zece, și toate din Scriptură, iar pe părinte îl priveau cam de sus, fiindcă li se părea că au pătruns deja toată înțelepciunea creștinească. Odată, părintele a venit cu un borcan mare din sticlă și, umplându-l cu pietre de râu, i-a întrebat pe neofiți:

— E plin borcanul?

— Sigur, e plin.

Atunci a turnat în borcan și niște mazăre măruntă. A scuturat borcanul, și mazărea s-a împrăștiat printre pietre.

— E plin borcanul? — i-a întrebat din nou pe neofiți.

— Plin — au răspuns aceștia în cor.

La care părintele a mai turnat în borcan și un săculeț întreg de nisip:

— Dar acum?

— Plin…

Însă preotul a turnat cu ușurință în borcan și câteva pahare de apă:

— Dar acum este plin borcanul?

Enoriașii au tăcut.

— Vedeți voi, pietrele sunt cunoștințele voastre despre credință; mazărea este faptele voastre, nisipul — experiența duhovnicească, iar apa — harul lui Dumnezeu. Iată de câte lucruri este nevoie ca să fie deplină pentru o evlavie adevărată!

din cartea: De ce nu sunt înger

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *