Te gândești tu acum, ce bucurie va avea sufletul celui ce slujește lui Dumnezeu când va ajunge la capătul ostenelilor sale? Când el va pleca din această lume, lucrul său va merge înainte și îngerii se vor bucura împreună cu el, când vor vedea că a scăpat de puterile întunericului. Căci îngerii merg împreună cu el, când sufletul iese din trup. Atunci îi ies înainte toate puterile întunericului, ca să-l oprească, căutând să vadă dacă nu cumva vor găsi la el ceva din lucrurile lor. Atunci îngerii nu luptă cu dânșii, ci faptele pe care omul le-a făcut, care îl înconjoară și-l păzesc de mâinile acelora. Dacă biruiesc lucrurile sale atunci îngerii merg înaintea lui cântând, până când ajung la Dumnezeu cu bucurie. Și în acel ceas, sufletul uită toate lucrurile lumii și toată osteneala sa.
Să ne străduim, deci, din răsputeri, pentru ca în această scurtă vreme să săvârșim fără pată lucrul nostru, ca să putem scăpa de mâinile puterilor care ne vor ieși înainte, căci sunt rele și fără milă. Ferice de acela la care aceia nu vor găsi nimic, căci bucuria sufletului, fericirea, odihna și răsplata sa vor fi fără margini. Toate cele ale lumii acesteia trec, fie negustoriile, fie însurătorile, fie cele despre care am mai pomenit.
Frați preaiubiți, să ne străduim cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu. Poate bunătatea Sa se va milostivi de noi și ne va da putere să biruim, prin faptele noastre, puterile răului care vor ieși înaintea noastră. Să ne străduim, deci, cu inima tare și să agonisim dorirea după Dumnezeu; aceasta ne va scăpa din mâinile desfrânării, când ea va ieși înaintea noastră. Să iubim dragostea de săraci, pentru ca ea să ne scape de iubirea de argint, când va ieși înaintea noastră. Să ne agonisim răbdarea întru toate, care ne va păzi de deznădejde, când ea va ieși în întâmpinarea noastră. Să iubim pe toți frații noștri, neavând față de nimeni ura în inimă și nerăsplătind cu rău nimănui (Romani 12, 17), că aceasta ne va păzi de zavistie, când ea va ieși înaintea noastră.
Să căutăm cinstea aproapelui, nevătămând pe nimeni cu mustrarea și ea ne va păzi de bârfeală, când ea va ieși înaintea noastră. Să disprețuim bogățiile și slava lumii, ca să scăpăm de invidie când ne va ieși înainte. Să ne deprindem limba Ia grăirea de Dumnezeu, la dreptate și la rugăciune, pentru ca să ne păzească de minciună, când va ieși înaintea noastră. Să ne curățim trupul și inima de poftă, pentru ca să ne izbăvim de necurăție, când aceasta va ieși înaintea noastră. Să iubim smerenia, în toate răbdând cuvântul aproapelui, chiar dacă ne rănește sau ne ocărăște, și ea ne va păzi de mândrie, când ea ne va ieși înainte.
Toate aceste patimi sunt poticnire pentru suflet când iese din trup, pe când virtuțile, dacă le-a agonisit, îl ajută. Care om înțelept n-ar merge până la moarte, numai să scape de acestea? Să facem tot ceea ce putem și puternic este Domnul nostru Iisus Hristos să ajute slăbiciunii noastre. El știe că omul este vrednic de milă și-i dă timp de pocăință, cât se află în trup, până la cea din urmă suflare. Să ai gândul întreg la Dumnezeu și El te va păzi. Nu lua aminte la lucrurile lumii, punându-ți în ele nădejdea de mântuire, căci le vei părăsi și vei pleca. În ceasul acela vei găsi bună nădejde (II Tesaloniceni 2, 16), numai în ceea ce-ai făcut pentru Dumnezeu.
Cuviosul Isaia Pustnicul; Asketiconul
[…] ta, așteptarea ta, bucuria ta, odihna ta veșnică este Domnul. Preamilostivul și Îndurătorul, preabunul și iubitorul de […]