Sfântul Porfirie spune că educația copiilor trebuie să înceapă din clipa zămislirii lor. Atunci trebuie puse primele pietre tari de temelie în educația lor corectă de mai târziu. Spunând acestea se pune în acord cu Sfântul Ioan, gura de aur a Bisericii: „Nu este cu putință să devină rău — învață Sfântul Ioan Gură de Aur — cel care s-a bucurat de la început de multă grijă și atenție„; cel care a primit educație corectă din clipa zămislirii în pântecele mamei lui.
„Embrionul — spune Sfântul Porfirie — aude și simte in burta mamei lui… Ceea ce simte mama, tristețe, durere, frică, stres etc., le trăiește și el. Dacă mama nu-l dorește pe embrion, dacă nu-l iubește, el simte aceasta și se deschid răni în suflețelul lui, care-l vor însoți toată viața. Invers se întâmplă cu sentimentele sfinte ale mamei. Atunci când are bucurie, pace și iubire față de embrion, i le transmite acestuia tainic, cum se întâmplă și către copiii născuți.
De aceea trebuie ca mama să fie foarte atentă în perioada când este gravidă și să-l iubească pe embrion, să-și mângâie burta, să citească psalmi, să cânte tropare, să trăiască viață sfântă. Acestea sunt spre folosul ei; dar face sacrificii și de dragul embrionului, pentru ca și copilul să devină mai bun, să dobândească de la început înclinații sfinte.„
Când copilul dobândește din burta mamei sale înclinații spre sfințenie, atunci de regulă va avea o bună evoluție duhovnicească, care-l va conduce la mântuire.
Acesta este un mare adevăr. Dar de ce? Pentru că păcatul, depărtarea de Dumnezeu, nu este în firea noastră. Diferitele provocări păcătoase venite din societate, nu pot birui o educație și o purtare de grijă atentă, cum este cea oferită de părinții creștini; de adevărații părinți creștini.
Păcatul, oricât de mare ar fi în societate astăzi, totuși nu este atât de puternic — oricât de stricată ar fi societatea — încât să poată șterge această educație ortodoxă atentă, care este dată de adevărații părinți creștini copiilor lor, din clipa zămislirii lor.
„Toată răutatea copiilor noștri — observă și marele pedagog, Sfântul Ioan Gură de Aur — provine din nesârguința noastră și întrucât nu-i conducem de la început și de la vârstă fragedă pe calea dreptei credințe.„
Trebuie ca din clipa zămislirii să înceapă și educația. Prima datorie a părinților este aceasta. De aceea sfântul spunea deseori: Prima grijă a noastră să fie familia, copiii. „Mereu trebuie să ne îngrijim de educația copiilor.„
Educația are ca scop principal să-l învețe pe copil dreapta credință. Dacă din prima clipă în inima lui este sădită dreapta credință, atunci este foarte posibil să o păzească pentru totdeauna.
„Nu-ți spun — afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur — să-l ții pe copilul tău necăsătorit și să-l trimiți în pustie sau să-l silești să se facă monah. Nu, nu-ți spun asta. Desigur, aș vrea și mi-aș dori ca toți să primească să se facă monahi. Dar pentru că este un lucru greu, nu sfătuiesc. Crește, deci, un atlet al lui Hristos și învață-l și ca mirean să fie evlavios de mic.„
Părinții trebuie ca de la o vârstă fragedă să-i așeze pe copii pe calea dreaptă a vieții. „Dacă de la început și de la vârstă fragedă așezăm canoane de viață bune, așa cum trebuie, atunci nu va trebui ca după aceea să facem mari strădanii, ci obișnuința va deveni pentru aceștia lege. Să nu le îngăduim să se supună plăcerilor și să le facă pe cele care-i vatămă, nici să-i scutim de unele greutăți sub pretextul că sunt copii. Mai de toate să ne îngrijim de păzirea cumințeniei lor. Fiindcă lipsa cumințeniei îi distruge pe tineri mai mult decât toate. Pentru a reuși aceasta se cere multă luptă și multă luare aminte. Încă de la vârstă fragedă să-i conducem spre căsătorie, astfel încât să-și primească mireasa cu trupuri curate și nepătate. Cel ce-și păstrează curăția înainte de căsătorie, cu atât mai mult și-o va păstra și după căsătorie. Iar cel care a învățat să se desfrâneze înainte de căsătorie, o va face și după aceea. Obișnuința devine a doua natură, atunci când este dobândită de la vârstă fragedă. Copiii sunt o mare comoară. Trebuie să avem grijă de ei pentru ca cel potrivnic să nu-i fure și să-i conducă la stări păcătoase, „să nu ni-i răpească cel viclean.”
Sfântul contemporan Luca al Crimeii spune: „Când copiii sunt încă mici, trebuie să începem educația, fiindcă doar la o vârstă foarte fragedă copiii acceptă cu ușurință povețele și îndemnurile. Sufletul lor este precum lumânarea moale, pe care rămân imprimate orice cuvânt și faptă a voastră, și exemplele bune și cele rele, și cuvântul bun și cel vătămător.” La acestea se adaugă și cuvintele Sfântului Tihon de Zadonsk: „Vlăstarul mic își va forma înclinația după cum îl apleci tu, iar un vas nou va răspândi mireasmă sau duhoare în funcție de ce vei pune în el; poți pune fie arome, fie gunoaie.”
Mulți spun că societatea îi modelează pe copii și îi conduce obligatoriu spre rău.
Să nu uităm însă că copilul, până când va ieși în societate, va trăi 4-5 ani îngrădit. Toți acești ani ii va trăi doar cu părinții lui. Trebuie, desigur, să adăugăm la aceștia și cele nouă luni de sarcină. Să nu uităm asta, fiindcă această perioadă de timp este cea mai determinantă pentru viața de mai târziu. Cele nouă luni de viață intrauterină și cum a trăit mama în această perioadă au mare influență în toată viața viitoare și în caracterul copilului.
Dacă în toț acești ani (primii cinci ani) copilul a luat anticorpi mulți și puternici împotriva răului, dacă a fost crescut întru învățătura și certarea Domnului, atunci nu-l va influența societatea cu care în mod obligatoriu va intra în contact. Dimpotrivă, acesta va influența pozitiv societatea, chiar dacă este încă copil.
Din păcate însă, părinții de multe ori sunt nepregătiți, imaturi duhovnicește, nedesăvârșiți în pocăință și in viața întru Hristos, și ca urmare nu dau educația corectă atunci când copilul este mic. De obicei „se trezesc” dintr-odată și se interesează de sufletul și caracterul copiilor lor, atunci când încep marile probleme ale adolescenței. Însă atunci este foarte târziu pentru a mai da educație bună copiilor. Atunci părinților le rămâne să arate multă iubire și să facă multă rugăciune, pentru ca Dumnezeu să îndrepte greșelile lor și să completeze lipsurile în educație pe care le-au provocat copiilor lor.
Sava Aghioritul; Educația copiilor după Sfântul Porfirie Kavsokalivitul
[…] contemporan Luca al Crimeii spune că instruirea și educația copiilor nu trebuie să se limiteze la „înțelepciunea exterioară, la înțelepciunea acestei […]