Când nu ai ispite – povestire despre un creștin ce nu avea nici o luptă
Un creștin a venit la duhovnicul său:
— Părinte, de câteva săptămâni îmi e foarte bine, nu am mai avut nicio ispită, niciun necaz. E bine sau nu?
— Când nu ai ispite, înseamnă ori că dracii te-au lăsat în pace, că le slujești fără să te mai ispitească, ori că Dumnezeu îți dă o vreme de liniște, o vreme de refacere. Dar nu te mândri, căci atunci harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la tine. Și ține minte că astfel de momente nu sunt foarte dese în războiul duhovnicesc. Ele sunt trimise pentru neputința noastră, nu pentru virtuțile noastre. Căci dacă ai fi fost în stare să duci acum un război greu, care ți-ar fi adus cunună, Dumnezeu ți l-ar fi trimis. Numai că, deși uneori ni se pare că suntem pregătiți pentru războaie grele, Dumnezeu ne cunoaște mai bine sufletul. El știe că, dacă am birui acum într-un război greu, poate că pentru asta ne-ar birui mândria. Sau, dacă am duce un război greu, care nu este totuși necesar, poate că am cădea la următoarea ispită, mult mai ușoară, dar care ne-ar prinde fără vlagă, fără putere.
Avva Visarion a zis: „Când ești în pace și nu ai altă luptă, atunci mai mult te smerește, ca nu cumva, bucurie străină intrând, să ne lăudăm și să fim dați la război. Că de multe ori Dumnezeu, pentru neputințele noastre, nu ne lasă să fim dați spre luptă, ca să nu pierim.”
Danion Vasile; Patericul mirenilor