când postiți nu fiți triști ca fățarnicii
Distribuie

Și când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii, că ei își smolesc fețele lor ca să se arate oamenilor că postesc. Amin zic vouă, că-și iau plata lor.

Pe vremea Mântuitorului exista tagma fariseilor, arhiereilor și cărturarilor, care, deși posteau, nu aveau ca scop mântuirea, nici dorința de a plăcea lui Dumnezeu, ci toate le făceau cu scopul de a fi văzuți de oameni, ca să fie lăudați de ei. Și voind Prea Bunul nostru Mântuitor ca să scoată din rădăcină această rea dorință a lor și această fățărnicie a cugetului, le spune: Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii. Pentru că aceia când posteau își smoleau fețele lor și se arătau scârbiți, slabi și întristați, ca să știe lumea că ei postesc. Făcând ei așa, ce spune Mântuitorul? Amin, zic vouă, că și-au luat plata lor. De la cine? Nu de la Dumnezeu, ci de la oameni. Că-i știa toată lumea și-i lăuda că sunt mari postitori.

Să ne ferească Dumnezeu de asemenea post! Să nu postim cu scopul de a plăcea oamenilor, de a ne ieși vestea de postitori. Că atunci ne luăm plata aici pe pământ și ne ducem dincolo cu mâinile goale.

Și ca să ne arate Mântuitorul ce trebuie să facem ca să ne ferim de fățărnicie și de postul acela fals, ne spune: Iar tu, când postești, unge-ți capul tău și spală-ți fața ta, ca să nu te arăți oamenilor că postești, și Tatăl care știe nevoința postului întru ascuns Îți va răsplăti Ție la arătare. Când? Fapta bună pe care o face omul în ascuns aici, se va arăta acolo la judecata de apoi înaintea tuturor miliardelor de îngeri și a tuturor popoarelor lumii.  Iată cum ne-a învățat ca postul să-l facem în ascuns.

Dar oare ce înseamnă cuvântul din Evanghelie: „Tu, când postești, unge capul tău și spală fața ta„. Oare ne cere cu adevărat să ne ungem pe cap și să ne spălăm? Căci Hristos n-a făcut aceasta. Nu găsim în Evanghelii știrea că și-a pieptănat mereu părul și l-a uns cu mirodenii, nici că și-a dat cu pudră pe față. Deci ce vrea să zică prin aceasta? Să nu luăm partea exterioară a Evangheliei, căci slova omoară, iar Duhul dă viață. Să luăm partea duhovnicească a Evangheliei, care se ascunde sub slovă.

Înțelegerea cea duhovnicească a cuvântului este alta, nu ca să mă pieptăn pe cap și să mă spăl. Nu aceasta o cere postul. Nu! Aici capul este mintea. După cum capul este cel mai mare dintre mădularele trupului, așa mintea este cea mai mare împărăteasă peste toate faptele bune. Și a unge capul, înseamnă a unge gândurile minții. Dar cu ce? Cu lucrarea Duhului Sfânt. Ce a spus Iisus în altă Evanghelie? Că și perii capului vostru sunt numărați.

Credeți voi că aici este vorba de părul văzut? Fără îndoială că și pe acesta îl știe Dumnezeu, dar perii capului înseamnă aici gândurile minții. Câte gânduri răsar în mintea noastră, și bune și rele, toate sunt cunoscute de Dumnezeu. De aceea să fim foarte atenți în toată vremea ce gândim, ca gândurile noastre să răsară din inimă curată și să placă lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă aici: „unge capul tău”; să ungem mintea noastră cu înțelegerile duhovnicești, cu lucrarea Sfântului Duh, s-o ungem cu milă față de aproapele nostru și cu mare și nețărmurită dragoste față de Dumnezeu. 

Iar când spune: „spală fața ta”, prin față înțelege lucrarea din afară. Fața noastră este purtarea din afară în viață, purtarea față de fratele meu, apoi mâncarea, băutura, îmbrăcămintea. În toate să avem dragoste, smerenie, ascultare, milostivire, facere de bine, bunătate. Toate acestea arată starea dinlăuntru a unui suflet în purtarea lui din afară. Căci a zis Mântuitorul în altă parte: După roadele lor îi veți cunoaște.

Care roade? N-a zis de cele dinlăuntru, că pe acelea nimenea nu le cunoaște, ci de cele din afară. Un om bun se vede din purtarea lui, se cunoaște din lucrarea cea din afară. Din acestea se vede ce așezare duhovnicească are în inima lui. Deci, fața omului este lucrarea și viața cea din afară a omului, sau arătarea omului prin purtarea lui de fiecare minut și de fiecare zi. Așa se înțelege: „unge-ți capul tău și spală fața ta”. Mintea noastră să fie unsă pururea cu  înțelegeri duhovnicești, iar viața noastră în toate zilele să fie spălată, adică purtarea noastră să fie curată și fără vicleșug în toate împrejurările vieții, prin lucrarea faptelor bune. (Cleopa Ilie)

Distribuie