Dum. feb. 28th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Când te lenevești, chiar de se roagă toți sfinții din cer pentru tine, nu te ajută

A întrebat un bătrân dacă se folosesc cei ce cer rugăciunile părinților, iar ei se lenevesc. Și i-a răspuns: „Mult poate rugăciunea dreptului, precum este scris; însă care se face, adică aceea care se ajutorează de cel ce cere rugăciunea, păzindu-se cu toată osârdia și cu durere în inimă de gânduri și fapte rele. Că de va petrece cu nebăgare de seamă, de niciun folos nu-i va fi, chiar dacă sfinții se vor ruga pentru el. Că unul zidind si altul surpând, ce au folosit, fără numai osteneli?

A adăugat încă și acest fel de povestire, zicând: „Era un sfânt părinte al unei chinovii împodobit cu toată fapta bună, dar mai vârtos cu smerita cugetare, cu blândețea, cu milostivirea către săraci și cu dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicând: «Doamne, mă știi pe mine cât sunt de păcătos, dar nădăjduiesc în îndurările Tale să mă mântuiesc prin mila Ta. Deci mă rog bunătății Tale, Stăpâne, să nu mă desparți de obștea mea, ci împreună cu mine și pe aceia îi învrednicește Împărăției Tale, pentru nespusa Ta bunătate.>>”

Deci această rugăciune neîncetat făcând-o, l-a încredințat iubitorul de oameni Dumnezeu în acest chip: trebuia să se săvârșească pomenire de sfinți la o altă mănăstire, care nu era departe de dânșii, și îl chemau părinții acelei mănăstiri pe el împreună cu ucenicii lui. Iar el se lepăda. Dar a auzit în vis zicându-i-se să meargă și să trimită întâi pe ucenicii săi, apoi să meargă singur. Deci, ducându-se ucenicii lui, zăcea un înger în chip de sărac bolnav în mijlocul drumului. Venind ucenicii la locul acela și văzându-l văitându-se, l-au întrebat care e pricina. Iar el a zis:Sunt bolnav și eram călare pe dobitoc, care, trântindu-mă, a fugit și, iată, nu are cine să-mi ajute.Iar ei au zis:Ce putem să-ți facem, avvo? Noi suntem pe jos.Și lăsându-l, s-au dus. Apoi, după puțin timp a venit și părintele lor și l-a aflat zăcând și suspinând, și înștiințându-se de pricină, i-a zis: Nu au venit niște monahi și nu te-au aflat așa?” Iar el a zis: „Ba da, au venit, dar neînștiințându-se de pricină, au trecut zicând: «Noi suntem pe jos, ce putem să-ți facem?»Zis-a lui avva: Poți să umbli puțin și să mergem?Iar el a zis:Nu pot!Atunci avva i-a zis:Vino să te iau în spate, și Dumnezeu ne va ajuta și vom merge.Iar el a zis: Cum poți atâta depărtare să mă duci în spate? Mergi și te roagă pentru mine!Iar avva a zis: Nu te voi lăsa, ci iată piatra aceea, te voi pune pe dânsa si mă voi apleca și te voi lua în spate.Și așa a făcut.

La început îl simțea că este greu, ca un om mare, apoi se făcea mai ușor, tot mai ușor, încât se minuna cel ce îl purta pe spate. Si deodată s-a făcut nevăzut, și a venit glas către el:Pururea te rugai pentru ucenicii tăi să se învrednicească împreună cu tine de Împărăția cerurilor, și iată că altele sunt măsurile tale și altele ale lor. Deci fă-i pe ei să vină la lucrarea ta și vei dobândi cererea, căci eu sunt Dreptul Judecător, răsplătind fiecăruia după faptele lui.

Citește și… Cea mai puternică rugăciune în post (pildă)

„Minunea” unui fachir și Rugăciunea lui Iisus

Danion Vasile; Patericul mirenilor