Lucrarea principală a diavolului, după căderea lui, este să se împotrivească încontinuu voii dumnezeiești. Urăște de moarte făpturile lui Dumnezeu, și îndeosebi pe oameni, cei plăsmuiți, „după chipul și asemănarea” Ziditorului. El fiind apostat, după ce cu viclenie l-a târât în apostazie și pe om, se luptă de atunci în toate felurile să-l tină departe de Dumnezeu. Hristos, prin întruparea Lui, le-a dat oamenilor posibilitatea nu numai de a se întoarce la „bunătatea dintru început”, dar și de a se îndumnezei.
Diavolul însă, deși neputincios acum, continuă să târască în păcat, prin viclenie, făpturile dragi ale lui Dumnezeu, încercând în felul acesta să zădărnicească lucrarea răscumpărătoare a Domnului. Le-a declarat, așadar, oamenilor, război nemilos și înfricoșător, nu numai din ură față de ei, dar și din invidie. Nu poate suferi slava și fericirea dumnezeiască ce-i așteaptă pe ostenitori. De aceea împrăștie între ei răutate, îi îndeamnă la păcat și le inspiră necredință față de adevărul și iubirea lui Dumnezeu. După o parabolă a Evangheliei, diavolul este vrăjmașul care a sădit neghină în țarina în care Domnul însămânțase grâu (vezi Matei 13: 24-25).
Răutatea este hrana zilnică a diavolului. Nu se gândește la nimic altceva și nu se mulțumește cu nimic altceva, decât cu aceasta. Astfel, fiecare răutate din lume este lucrarea sa. Crimele, războaiele, adulterele, desfrânările și orice fel de păcat, de la el izvorăsc. „Cel ce săvârșește păcatul e de la diavolul, pentru că diavolul încă de la început păcătuiește„, spune Sfântul Ioan Teologul (l Ioan 3: 8).
Omul de după cădere se află mereu în cătarea diavolului. Grija principală a vicleanului este să-l țină pe om în rătăcire, departe de adevărul lui Dumnezeu. De aceea, după cum explică Sfântul Iustin, în vechime i-a învățat pe oameni despre politeism, iar acum se străduiește prin mulțime de uneltiri să facă din credincioși necredincioși și să-i țină pe cei lipsiți de lumină departe de adevărul Evangheliei. Acest lucru este încredințat și de apostolul Pavel, atunci când spune că „dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos” (II Corinteni 4: 4). Toți cei care nu primesc Evanghelia au fost prinși în cursă și au fost orbiți de diavol, care-i silește de-acum să facă voia lui (II Timotei 2:26).
Una din activitățile principale ale duhurilor rele este și împotrivirea lor la lucrarea Bisericii, care le este urâtă, pentru că zădărnicește lucrarea lor. Astfel se explică greutățile de neînchipuit, piedicile și problemele pe care le făuresc celor care vor să slujească în spațiul Bisericii. Înțeleptul Sirah spune: „Fiule! Când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău spre ispită” (Înțelepciunea lui Iisus Sirah 2: 1). De altminteri, și apostolul Pavel l-a învinuit pe satana pentru împrejurările care au împiedicat vizita lui pastorală la Tesalonic. De aceea spune: „Am vrut să venim la voi – adică eu, Pavel și nu o dată – dar ne-a împiedicat satana” (l Tesaloniceni 2: 18).
din cartea: Demonii și lucrările lor