Lucrarea complexă și vătămătoare de suflete a demonilor se arată și din mulțimea de nume pe care le-a dat-o tradiția biblică. Numele diavolului sunt la singular sau la plural și îl arată fie pe căpetenia lor, fie un grup, fie întreaga lor legiune. De obicei numele diavolului sunt următoarele: Lucifer, care înseamnă „cel ce aduce zorile”. Numele acesta, deși etimologic are semnificație pozitivă și se referă la starea de la început a căpeteniei duhurilor rele, astăzi este foarte negativ încărcat; Diavol, pentru că I-a vorbit de rău pe Dumnezeu în fața oamenilor, dar și pe oameni în fața lui Dumnezeu; Satana, care înseamnă potrivnic al Iui Dumnezeu; Demon, care înseamnă nimicitor; Beelzebul, care înseamnă „Domn al duhurilor rele”; Belial, care înseamnă „nefolositor”, „zadarnic”, dar și „apostat”, „necuvios”, „nelegiuit”; Ispită, de la lucrarea principală pe care o săvârșește, dar și Viclean și Duhul vicleniei, de la felul în care-și făptuiește această lucrare.
De asemenea, în Apocalipsă îl întâlnim pe diavol sub denumirea de „Balaurul cel mare, șarpele cel de demult” (12: 9). Apostolul Petru îl numește potrivnic și leu răcnind (I Petru 5: 8). Însuși Hristos îl caracterizează mincinos și tatăl minciunii, dar și ucigător de oameni (Ioan 8: 44), fiindcă de la început denaturează adevărul și uneltește împotriva omului. În altă parte îl numește stăpânitorul acestei lumi (Ioan 14: 30 și 16: 11). Apostolul Pavel îl numește stăpânitorul puterilor văzduhului și stăpânitorul acestei lumi de întuneric (Efeseni 2: 2 și 6: 12). Aici, desigur, denumirea stăpânitorul acestei lumi nu înseamnă că diavolul stăpânește peste toată zidirea sau toate făpturile – e îndeajuns să ne aducem aminte că nu avea putere nici în porci să intre, dacă nu i-ar fi îngăduit Hristos, care, Ziditor fiind, stăpânește în chip firesc peste toate. Cuvântul „lume” din fragmentele de mai sus, precum și din multe altele întâlnite în Noul Testament, arată cugetul trupesc, pofta rea și purtarea trufașă a oamenilor care sunt supuși diavolului (vezi I Ioan 2: 16). Peste această „lume”, așadar, stăpânește satana, peste „lumea” care se află în partea opusă „împărăției lui Dumnezeu”, care „nu este din lumea aceasta” (Ioan 18: 36).
În afară de denumirile la care ne-am referit, duhurilor rele li se dau și alte nume de fiare sălbatice, păsări sau reptile veninoase. Sunt numite, de pildă, centauri, struți, arici, cucuvele, vasiliști, scorpioni etc. Sfântul Casian spune că „aceste nume de fiare sălbatice, care pentru noi sunt mai mult sau mai puțin primejdioase, n-au fost date demonilor întâmplător, ci pentru a se arăta caracterul deosebit al sălbăticiei și turbării lor, pentru a se vădi răutatea lor otrăvicioasă sau pentru a se dovedi puterea pe care o dobândesc datorită marii lor răutăți.
din cartea Demonii și lucrările lor
[…] Închipuindu-și că va deveni întocmai ca Dumnezeu, a alergat la împărtășirea de rodul oprit și numai la el și-a îndreptat cugetul și gândul. La nimic altceva nu se mai gândea, decât să bea până la fund din paharul pe care i-l întinsese demonul cel viclean. […]