Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Câte căsătorii acceptă Biserica Ortodoxă?

Distribuie

Biserica Ortodoxă îngăduie cu pogorământ trei căsătorii, însă în anumite condiții. Sfântul Vasile cel Mare, în canonul 87, spune despre a doua nuntă: „Căsătoria a doua este îngăduită de Biserică numai celor ce au rămas văduvi de tineri din deces și nu au copii”. Iar Sfântul Apostol Pavel, sfătuiește la văduvie în castitate, dar cine nu poate, mai bine să se căsătorească, decât să ardă (I Cor. 7, 39).

Căsătoria a doua nu se binecuvintează cu cununie, ci se canonisește doi ani a nu se împărtăși, iar a treia căsătorie, trei ani”, zice Sfântul Nichifor în canonul 2. Dacă cei ce se căsătoresc a doua oară sunt bătrâni, „unii ca aceia mânie pe Dumnezeu, să aibă pocanie trei ani și metanii câte 24 pe zi”, zice Pravila Bisericescă de la Govora, cap. 109.


Cel căsătorit a doua oară nu mai poate fi hirotonit” (Apostolic 17; VI Ecumenic, 3; Sfântul Vasile, 12). Slujba cununiei a doua se face simplă și fără fast, iar preotul nu are voie să ia parte la masa lor (Neocezareea, 7).


Preotul, dacă rămâne văduv, nu are voie să se căsătorească a doua oară. Dacă totuși îndrăznește la a doua căsătorie, pierde preoția și nu mai are voie să săvârșască nimic din cele ale preoției (Sfântul Vasile, 6).


Căsătoria a treia se îngăduie de Biserică „numai de mare nevoie, acelora care nu au copii, până la vârsta de 40 de ani”. Sfântul Vasile zice că „la trigami să se aplice afurisire (oprire de la Sfânta Împărtășanie) cinci ani, fără a-i opri cu totul de la Biserică” (Canon 4).


„Nunta cea dintâi este lege, a doua iertare, iar cea de-a treia este călcare de lege” zice Îndreptarea Legii de la Târgoviște, cap. 205. Căsătoria a patra este oprită cu desăvârșire de Biserică. Cel vinovat este „afurisit și lipsit de toată slujba Bisericii”, până se desparte de acea persoană și se pocăiește opt ani.

Dacă o femeie sau bărbat moare și soțul rămas se căsătorește, nu păcătuiește... dar, dacă rămâne văduv (până la moarte), își agonisește mai multă slavă la Dumnezeu” (Păstorul lui Herma).


Iar Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, în cartea sa Apologia, spune despre a doua căsătorie: „După Dascălul nostru, cei ce s-au căsătorit a doua oară după legea omenească sunt păcătoși, precum și cei ce caută la femeie spre a o pofti. Că nu numai cel ce preacurvește cu fapta este preacurvar, ci și cel ce voiește a preacurvi, fiindcă nu numai faptele, ci și gândurile sunt văzute de Dumnezeu...”.


Iar pe cei ce fac mai multe căsătorii, Sfinții Părinți îi numesc poligami. Deci, după a doua nuntă nu mai este nuntă, ci poligamie. De aceea a zis Domnul samarinencei care păcătuise cu cinci bărbați: Pe care îl ai, nu-ți este bărbat (Ioan 4, 18). „Cei ce au trecut peste a doua nuntă, nu merită să fie numiți bărbați și soții”, zice Sfântul Vasile cel Mare, în canonul 4. Tot el spune pentru a treia nuntă: ”Sfinții Părinți au trecut sub tăcere nunta a treia (poligamia) și au socotit-o ca pe o poftă dobitocească și străină de vrednicia omului creștin. Nouă ni se pare că acest păcat este mai mare decât curvia...” (Canonul 80).


Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 5

Distribuie