Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Mare poftă, mare diavol este păcatul„. Și Sfântul Efrem spune: „Câte păcate are omul în minte și în inimă, atâția diavoli are într-însul„. Iar Sfântul Marcu Ascetul: „Foarte se silesc diavolii să ne învețe să nu credem că avem diavoli în noi„, dar zice: „Câte patimi avem, atâția diavoli avem!‘
Fiecare patimă este un diavol. Adică: mândria, semeția, slava deșartă, fățărnicia, trufia, viclenia, zavistia, pizma, invidia, râvna cea rea, mânia, iuțimea, nerăbdarea, nerecunoștința, cârtirea, răpirea, nemulțumirea față de binefacerile lui Dumnezeu sau ale aproapelui, ținerea de minte a răului, vorbirea de rău, clevetirea, minciuna, gluma, râsul.
Sau mai departe: iubirea de arătare, dorința de răzbunare, slava deșartă, lăudăroșenia, iubirea de sine cu tot alaiul ei, și pot să spun ceasuri întregi și nu termin nici ceea ce mai țin minte din mulțimea păcatelor întunericului. Și iată, atâția diavoli avem în noi! Cineva poate zice: „A! Dar nu sunt așa păcătos! Sunt de atâția ani în mănăstire, cu muieri n-am trăit, nici n-am știut ce-i femeia”. Și noi suntem preacurvari în toată clipa, căci cu gândul și imaginația greșim ziua și noaptea!
Ilie Cleopa; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 1
[…] dăruiește-l mie, slugii Tale„. Tocmai de aceea experiența patristică ne învață că războiul împotriva patimilor este în principal un război împotriva duhurilor rele: „Cel ce biruie o patimă îl izgonește […]