Ce a făcut Maica Domnului la Templu timp de 12 ani?

Ioachim și Ana făgăduiseră lui Dumnezeu că, de le va dărui un copil, îl vor afirosi Lui, îl vor dărui în casa Lui, în templul Lui, așadar, temători de Dumnezeu cum erau, și-au ținut făgăduința, împlinind-o după litera dumnezeieștii legi ducând-o pe Maica Domnului la Templu.

În jurul templului existau dependințe, clădiri în care viețuiau preoții slujitori, nazireii, văduvele afierosite ce slujeau la templu, precum și închinătorii ce veneau de departe.

Fecioarele, care pentru o perioadă de timp erau afierosite slujirii templului, locuiau și ele în aceste clădiri. Între ele era și Fecioara Maria.

Să luăm aminte că ea a locuit la templu de la 3 până la 15 ani, 12 ani, toată perioada copilăriei sale, lucru care ar trebui să ne uimească. Cum a rămas în templu o fetiță, de la 3 până la 15 ani. Aici au cercetat-o câtva timp dumnezeieștii Săi Părinți Ioachim și Ana, dar mai mult maica Sa Ana, până la trecerea lor din viață. Ei mergeau la Dânsa spre a o vedea și a o învăța a viețui în sfințenie.

Viața ei zilnică la templu Fecioarele trăiau la templu ca într-o obște, ca într-o mănăstire de maici, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu studiul, cu lucrul mâinilor. Aveau și slujiri, ascultări, aveau masă comună, În această atmosferă a viețuit la templu și Maria. După Sfântul Ieronim, deși era cea mai mică, Maria a trăit viața cea mai ascetică și mai disciplinată. Se trezea (după Sfântul Dimitrie al Rostovului) la 6 dimineața și primul lucru pe care-l făcea era rugăciunea în Sfânta Sfintelor. Între 9 dimineața și 3 după-amiaza se ocupa cu lucrul mâinilor. Fetele mai mari o învățaseră să coasă, să țeasă, să brodeze. Învățase atât de repede, încât toate s-au minunat de îndemânarea ei.

Preoții o puneau, din evlavie și respect față de ea, să îngrijească de toate cele ce erau de trebuință în templu: acoperăminte, veșminte și celelalte. În paralel, se ocupa și cu studiul limbii ebraice. Fetele mai mari o învățau să scrie și să citească, iar Maria se arăta și aici dornică de învățătură. Ele îi citeau, povestindu-i din Vechiul Testament și din alte învățături sfinte. Când într-o zi a auzit că Hristos Se va naște dintr-o fecioară, a spus în rugăciune: „Dumnezeul meu, învrednicește-mă să-Ți slujesc Ție!”

După-amiază, în jurul ceasului al 9-lea (ora 3 după-amiaza), terminând slujirile, se adunau toate la masă. Toate fecioarele mâncau împreună, și Maria le era alături. Apoi mergea fiecare în chilia sa la odihnă.

Rugăciunea. Maria gustase deja, simțise ce înseamnă rugăciunea, așa încât, în loc să meargă în cămara ei pentru a se odihni, mergea să se roage în Sfânta Sfintelor. Aici, în Sfânta Sfintelor, era cercetată uneori de Arhanghelul Gavriil, care-i aducea și hrană. „În templul Domnului sălășluind, de Gavriil fiind cercetată tu, Preacurată, și hrană aducându-ți!” (Slava la Vecernia din 21 noiembrie).

Despre venirea Mântuitorului În fiecare sâmbătă, în ziua odihnei, poporul obișnuia să se adune în curtea templului pentru a-i asculta pe rabini rostind învățături sfinte despre Rai, despre Adam și Eva, despre marele lor păcat care a tras toată omenirea în iad, despre cum omenirea își aștepta acum în agonie izbăvirea, venirea Mântuitorului.

Maria asculta aceste lucruri înfricoșătoare și așa de tare îi mișca inima durerea omenirii, încât  a început să Îi ceară lui Dumnezeu în rugăciune să vină mai repede și să îi mântuiască pe toți.

Era de 12 ani când, într-o noapte, rugându-se în Sfânta Sfintelor, acel loc a fost luminat dintr-odată. S-a auzit glas din cer zicându-i: Primește-L pe Fiul Meu! — era prevestirea Evangheliei.

Sfânta pregătire. „Sfânt ești, Dumnezeul nostru, și între sfinți Te odihnești” (Rugăciune la Sfânta Liturghie). Cu alte cuvinte, deoarece Dumnezeu este sfânt, Se odihnește doar în sfinți, în cei neîntinați, în cei curați cu trupul și cu sufletul. „Un singur lucru Îi este Lui cu neputință: să Se unească într-o sălășluire necurată. De aceea era nevoie de o curăție deplină, de o fecioară preacurată, pentru a-L întrupa pe El.”

Din ziua păcatului lui Adam a așteptat Dumnezeu să se găsească pe pământ o astfel de fecioară, ca El să Se poată întrupa pentru a-l mântui pe om. A ajutat-o pe Ana cea stearpă să o poată naște pe Maria.

Și, de cum s-a născut, Maria a avut un singur scop: să se pregătească în Sfânta Sfintelor pentru a deveni Maica lui Dumnezeu.

„Pregătește-te în dumnezeiasca sălășluire”, spune cântarea bisericii” (Cântarea I, 21 noiembrie).

Despărțită de lume, „închisă” în templu, se pregătea pentru marea ei rânduială, cu rugăciune în Sfânta Sfintelor, cu studierea Sfintelor Scripturi, cu ascultare de preoți, cu dăruire către lucrarea ei. În evlavie s-a sfințit. „Sădită în casa lui Dumnezeu, a devenit cu harul Preasfântului Duh ca un măslin prearoditor. Și-a îndepărtat cugetul de orice dorință lumească și trupească, și-a păstrat și sufletul, și trupul feciorești.”

Sfântul imnograf nu ezită să spună că Împăratul Hristos S-a îndrăgostit de frumusețea ei sufletească: „a iubit bunătatea ta Hristos, Preacurată” (Cântare din Canonul al IV-Iea, 24 martie), precum și Scriptura profețise: că a poftit Împăratul frumusețea ta (Psalmul 44, 13), și l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil să-i facă marea propunere de a-L primi să Se întrupeze dintr-însa.

Prin intrarea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor tot neamul omenesc a intrat într-un fel în Sfânta Sfintelor și în Viața cea nouă ce se consfințește prin întruparea lui Hristos. „Hristos Se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă!” auzim cântându-se în Biserica noastră.

din cartea: Viața Maicii Domnului