Ce anume îl lipsește pe om de ajutorul îngerilor?

Sfinții îngeri poartă grijă de noi, ca niște frați mai mari de cei mai mici. Sfântul Ignatie Brianceaninov în lucrarea sa „Cuvânt despre Îngeri” scrie despre ajutorul îngerilor: „Îngerii au grijă permanentă de soarta noastră; Îngerii Luminii depun toate strădaniile ca noi în vremea călătoriei noastre pământești să ne pregătim și să dobândim fericirea cea veșnică; iar îngerii întunericului depun toate strădaniile să ne tragă cu ei în prăpastia iadului. O luptă crâncenă și neîntreruptă se dă pe pământ: de o parte luptă Sfinții Îngeri și binecredincioșii creștini ortodocși, iar de cealaltă parte, îngerii întunericului și oamenii ce se supun lor. Obiectivele luptei sunt soarta veșnică a oamenilor, cea din viața de după moarte și adevăratul creștinism de pe pământ, acest unic mijloc, prin care omul poate dobândi fericirea veșnică în Cer. Necesitatea fundamentală a omului, necesitatea mântuirii, îl determină pe fiecare creștin să-i cunoască la momentul cuvenit și cu toată temeinicia atât pe Îngerii Luminii, cât și pe îngerii întunericului spre a atrage asupra sa sfânta iubire și ajutorul celor dintâi, iar de influența pierzătoare a celor din urmă să se depărteze cât se poate de mult”.

Binecredinciosul nevoitor avva Isidor a urcat odată pe o culme împreună cu alt nevoitor, cu avva Moisei care se istovise în lupta cu gândurile și i-a spus: „Ia aminte la apus!” Și, făcând ce-i spuse bătrânul, a văzut mulțime nenumărată de diavoli făcând tulburare și gâlcevindu-se ca să bată război. Zis-a lui iarăși avva Isidor: „Caută acum și spre răsărit și ia aminte!” Și a privit acesta, văzând mulțime nenumărată de sfinți și îngeri slăviți. Și a zis atunci avva Isidor: „Iată aceștia sunt cei trimiși sfinților de Ia Domnul spre ajutor, iar cei de la apus sunt cei ce bat război cu noi. Deci mai mulți sunt cei ce ne sunt întru ajutor”. Și vedenia l-a îmbărbătat și l-a liniștit pe starețul cel luptat de gânduri.

Fericitul Teodor, episcopul Edesei, l-a întrebat pe un stâlpnic înainte-văzător în ce chip îi cunoaște și îi deosebește el pe cei drepți și pe cei păcătoși. Iar stâlpnicul a răspuns: „Dacă trece pe lângă stâlpul meu un om drept și temător de Dumnezeu, eu văd harul lui Dumnezeu și Îngeri luminoși, mergând cu el de ambele părți, iar diavolii merg la distanță, neîndrăznind a se apropia de el; iar, dacă trece un om păcătos, văd în jurul lui o hoardă de diavoli triumfători, iar Îngerul lui păzitor merge la distanță după el, plângând și tânguindu-se pentru pieirea păcătosului. Dar, când diavolii voiesc să-l piardă pentru totdeauna pe acel om, atunci Îngerul se arată cu sabie de foc și îi izgonește pe ei” (Viețile Sfinților, 9 iulie). Așa ne păzesc pe noi Sfinții Îngeri de înghițirea vrăjmașului.

Cuviosul Pavel cel Simplu avea același dar al înainte-vederii în lumea duhovnicească. Odată, la vecernie a urmărit cum și cu ce dispoziție intra fiecare în biserică. Cel ce avea sufletul curat, avea chipul luminos și Îngerul păzitor intra cu bucurie împreună cu el în biserică; însă un frate păcătos a intrat, înconjurat de diavoli și Îngerul păzitor îl urma de departe și plângea (Viețile Sfinților, 4 octombrie).

Îngerii îi păzesc pe oameni nu numai când aceștia sunt treji, ci și atunci când dorm. La cuviosul Pahomie a venit un călugăr ce își dorea să stea de vorbă cu el. Călugărul l-a găsit pe stareț dormind și l-a văzut stând înaintea starețului pe Sfântul Înger păzitor în chipul unui tânăr minunat și cu uimire a spus: „Cu adevărat, Dumnezeu îi păzește pe cei ce-L iubesc pe El”. Și, datorită prezenței Îngerului, nu a îndrăznit să se apropie de starețul care dormea, ci, dând mulțumire lui Dumnezeu, a plecat. În chip asemănător au fost văzuți Îngerii lui Dumnezeu cu evantaie în mâini deasupra lui Petru, episcopul Sevastei și fratele Sfântului Vasile cel Mare, în timp ce acesta se odihnea. Acești trimiși cerești au grijă nu numai de mântuirea sufletească a oamenilor, ci și de sănătatea lor trupească.

Ce anume îl lipsește pe om de ajutorul îngerilor? Sfântul Isaac Sirul spune: „Pentru păcat și mândrie se depărtează de om Îngerul păzitor, care mai înainte îl îndemna la dreptate. Și se apropie de el duhul întunericului și din acel moment omul nu se mai îngrijește de dreptate. Dar, când se apropie Sfinții Îngeri, ispititorii pleacă și se face liniște”.

Și în cartea Ecclesiastului citim: Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău și înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: „A fost o rătăcire!” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău și să nimicească lucrul mâinilor tale? (Eccles. 5, 5). Căci ceea ce ne rușinăm a face în prezența unui om de vază, nu ne sfiim a săvârși în prezența Îngerului nostru, care totdeauna vede fața Tatălui Ceresc. Și în conștiința lor toți oamenii trebuie să recunoască acest lucru. Așadar, pe fiecare om trebuie să-l rețină de la păcat conștiința faptului că Îngerul lui îl vede totdeauna.

De fiecare dată, când Îngerii ne părăsesc (și noi înșine le dăm acest prilej), diavolul îndată se apropie de noi ca să ne înghită. Dar, pentru că Domnul Savaot nu ne lasă degrabă în voia satanei, deși merităm acest lucru, atunci și Îngerii își însușesc îndelunga Lui răbdare. Ei au stat împotriva lui Valaam când acesta a încercat să facă un lucru rău (Num. 22, 22 ș.urm). Și Îngerii lui Dumnezeu se bucură nu numai pentru fiecare drept, ce își menține dreptatea sa, dar și pentru fiecare păcătos, ce se căiește (Lc. 15, 10).

Totuși nu trebuie să ne lăsăm conduși de sentimentul fals și neîntemeiat al siguranței, căci Scriptura vorbește și despre faptul că Dumnezeu îi va preda pe unii oameni satanei, adică îi va lipsi de apărarea și ocrotirea Îngerilor și atunci satana nu va mai înceta cu uneltirile sale (Apoc. 20). Pe lângă faptul că Îngerii vor porni la luptă și vor ridica „un zid”, alcătuit din ei înșiși, în jurul celor ce se tem de Dumnezeu (Ps. 33, 7), mai citim la Isaia cum Dumnezeu, mâniindu-Se, zice: Acum vă voi face să știți cum mă voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei și ea va fi pustiită, dărâma-voi zidul ei și va fi călcată în picioare (Isaia 5, 5).

De aceea, haideți să trăim în frica lui Dumnezeu și să ne rugăm, zicând: Să fie Sfântul Tău Înger cu mine ca să nu mă biruiască vrăjmașul cel rău. Această formă de rugăciune este împrumutată din 2 Mac. 11, 6 și 15, 23-24, unde oamenii Îl roagă pe Domnul să le trimită pe Îngerul Său cel bun să-l izbăvească pe Israel: Și acum, Stăpânitorule al cerurilor, trimite înger bun înaintea noastră, care să fie spre frică și spre cutremur, ca de mărirea brațului Tău să se înfricoșeze cei care cu hulă vin asupra sfântului Tău popor (comp.: Tob. 5, 22; Fac 24, 7; Num. 20, 16).

din cartea: Păzește-ți casa de rău