Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Ce este Aghiasma Mare și când se ia?

Distribuie

Aghiasma Mare, adică apa sfinţită de la Bobotează, are o mult mai mare putere sfinţitoare şi tămăduitoare decât Aghiasma mică.

Ce înseamnă cuvântul “Aghiasmă”? Cuvântul vine din limba greacă (aghios) și înseamnă Sfințire. La noi, prin Aghiasmă se înțelege atât apa sfințită, cât și slujba pentru Sfințirea ei.

De câte feluri e Aghiasma în înțelesul ei de slujbă? De doua feluri: mare și mică. Cea mică se mai numește în popor și sfeștanie (care înseamnă luminare sau slujba luminilor) și Aghiasma cea mare, care se săvârșește la Bobotează.

Când se săvârșește sfințirea cea mare a apei? La Bobotează, atât în Ajun, când se sfințește apa cu care preoții botează apoi casele creștinilor, cât și în însăși ziua Bobotezei, după Sfânta Liturghie, când se sfințește apa pe care o iau creștinii acasă pentru tot anul.

De ce se spune “Sfințirea cea mare a apei”? Pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfințită în însăși ziua în care Mântuitorul a sfințit apele, botezându-Se în Iordan. De aceea și slujba Aghiasmei mari este mai lungă și mai festivă decât a Aghiasmei mici, iar cântările și rugăciunile ei pomenesc și preaslăvesc îndeosebi Botezul Domnului in Iordan.

Ce putere are apa sfințita la Bobotează și cum o folosim? Aghiasma Mare, adică apa sfințită de la Bobotează, are o mult mai mare putere sfințitoare și tămăduitoare decât Aghiasma mică. De aceea, ea se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne tot așa de proaspătă, de curată și plăcută la gust ca și când ar fi atunci scoasă din izvor. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas anume, numit și aghiasmatar, și e folosită de preot la o mulțime de slujbe (ierurgii). Cu această apă sfințită se stropesc persoanele și lucrurile care trebuie exorcizate, curățite sau sfințite. Fiecare familie trebuie să ia din Aghiasma de la Bobotează și să o păstreze într-un vas curat și la loc de cinste. Se gustă din ea pe nemâncate și cu multă cuviință în zilele de ajunare și de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtășim.

Se obișnuiește ca credincioșii să bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile în șir, începând din ajunul Bobotezei, până la încheierea praznicului, adică până la 14 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Îndeosebi cei opriți de la împărtășire se pot mângâia luând Aghiasma si apoi anafură. Când ne împărtășim, Aghiasma se ia după împărtășire, fiind mai mică decât Sfânta Împărtășanie, iar când luăm numai anafora, Aghiasma se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.

Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea si grădina, vitele si chiar ogoarele si livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boală, putem, de asemenea, să gustăm din ea cu credință. Căci apa aceasta, având într-însa darul si puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoșind bolnavi, tămăduind râni, apărând de rele, de necazuri si de primejdii. Ca regulă generală, Agheasma Mare se ia întotdeauna pe nemâncate, înainte de anaforă, cu credință și frică de Dumnezeu, iar atunci când este recomandat de duhovnic, cu post și rugăciune.

Agheasma Mare se păstrează în casele credincioșilor în loc ferit și curat, de preferat într-un recipient de sticlă închis. Având în ea harul Sfântului Duh, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, fiind proaspătă, curată și plăcută la gust. Dacă nu este păstrată într-un vas curat și capătă un miros neplăcut, nemaiputând fi folosită spre a fi băută, Agheasma se varsă într-o apă curgătoare curată (cursul unui râu) sau la rădăcina unui copac curat din grădină (pentru a fi ferit de profanarea animalelor) sau dacă nu există o altă variantă, se poate pune în glastrele de flori câte puțin.)

„Dacă cineva ar dori să cunoască pentru ce harul se dă prin apă, nu printr-un alt element, acela să ia dumnezeieștile Scripturi și va găsi răspuns. Apa este mare lucru și cel mai nobil dintre cele patru elemente care sunt în lume. Cerul este locuința îngerilor, iar cerurile sunt din apă. Pământul este locul de locuit al oamenilor, dar din apă este și pământul. Înainte de facerea tuturor lucrurilor săvârșite în cele șase zile, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei. Apa este începutul lumii, iar Iordanul, începutul Evangheliilor.” – Sfântul Chiril al Ierusalimului

Distribuie