Catapeteasma este peretele care desparte naosul bisericii de Sfântul Altar. Ea se face din lemn sculptat iar în unele părți din zid de cărămidă sau marmură, și are în mijloc Sfintele Uși împărătești, iar la sud și la nord alte două uși, numite diaconești.
Catapeteasma are patru rânduri de icoane și anume: cele de jos pe care le sărutăm cu toții se numesc icoane împărătești. Mântuitorul pe tron se află în dreapta Sfintelor Uși, iar Maica Domnului cu Pruncul în brațe, în partea stângă. Pe ușile diaconești se pictează, la dreapta, Arhanghelul Gavriil, iar la stânga, Arhanghelul Mihail. În unele părți pe aceste uși se pictează Sfinții Apostoli Petru și Pavel sau Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie. Ultima icoană din dreapta celor împărătești este întotdeauna icoana hramului fiecărei biserici, la carg se mai adaugă, de obicei, icoana Sfântului Ierarh Nicolae. In partea opusă, la nord, se pictează de obicei Sfântul Ioan Botezătorul sau alt sfânt preferat de enoriași.
Rândul al doilea de icoane, deasupra Sfintelor Uși și icoanelor împărătești, este destinat celor douăsprezece praznice împărătești, șase la dreapta, șase la stânga, iar la mijloc, Sfânta Mahramă sau, mai ales, Cina cea de Taină. Rândul al treilea de icoane, deasupra celor destinate marilor praznice, este rezervat celor doisprezece Apostoli, având în mijloc pe Mântuitorul Judecător, cu Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul de ambele părți. Această icoană se numește „Deisis”, adică mijlocitoare sau rugătoare. Ultimul rând de icoane, cel mai de sus, este destinat Sfinților Prooroci mai importanți, în număr de doisprezece, având în mijloc fie icoana Mântuitorului Hristos, fie pe Maica Domnului.
Catapeteasma se încheie deasupra cu Sfânta Cruce, având pe Domnul răstignit.
Care este rolul catapetesmei și ce simbolizează ea?
Catapeteasma, numită și tâmplă, are rolul de a separa Altarul, care închipuiește cerul, de naos, care închipuiește pământul, lumea; adică separă lumea văzută de cea nevăzută, care se poate dobândi numai cu mari osteneli și cu viață sfântă, asemenea sfinților de pe catapeteasmă, știind că nimic întinat și necurat nu va intra întru împărăția lui Dumnezeu.
Apoi catapeteasma păstrează cel mai bine sfințenia euharistică a jertfei Sfintei Liturghii, de ochii, de curiozitatea și indiferența oamenilor. Întotdeauna ochii și imaginația iscodesc cele sfinte, slăbesc evlavia și credința. De aceea marile taine, cum este jertfa euharistică a Sfintei Liturghii, trebuiesc trăite interior, mistic, în inimă, prin rugăciune și lacrimi, iar nu prin vedere, ca orice lucru de rând. Că dacă îngerii din cer stau cu cutremur în biserică la Sfânta Liturghie, cu cât mai mult se cade să stăm noi, păcătoșii?
Catapeteasma simbolizează atât peretele din templul Legii Vechi, care separă sfânta de sfânta sfintelor, cât și pe toți sfinții din cer, care, prin icoane, privesc spre lume, spre pământ și se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră. Căci, fără rugăciunile și ajutorul lor nu vom putea intra în Împărăția cerurilor în Altarul cel de sus.
Arhimandrit Ioanichie Bălan; Călăuza Ortodoxă în Biserică, vol. 1
Așa sa ne ajute Bunul Dumnezeu Amin Amin Amin 🙏🙏🙏