Sentimentul iubirii față de părinți Domnul l-a pus în inima fiecărui om. Dar ce vorbim despre oameni? Uitați-vă la albine: ele nu își părăsesc matca nici măcar atunci când ea nu mai poate face nimic pentru ele și, schiloadă sau bolnavă, cade în fundul stupului. Nu poți privi fără compasiune cum aceste musculițe ale lui Dumnezeu se străduiesc din toate puterile lor să își ridice matca de pe fundul stupului: ele se lasă în jos, agățându-se una de alta, pe fundul stupului și formează o scară, în speranța că matca va urca pe această scară în sus, unde o așteaptă cele mai bune servicii. Iar, dacă ea este atât de slăbită încât nu poate ieși de acolo, atunci rămân lângă ea câteva albinuțe cu miere, care o hrănesc pe matca lor bolnavă și o încălzesc, strângându-se pe lângă ea.
Și este impresionant să vezi cum acești copii sârguincioși nu își părăsesc mama lor nici măcar atunci când ea moare: ei dau din aripioare peste ea, încercând parcă să o învie, și numai atunci când văd că totul este în zadar, zboară cu un zumzet plin de jale de lângă ea. Văzând acest lucru, fără să vrei, te gândești: veniți aici voi, oamenilor, înzestrați cu rațiune, și învățați de la aceste creaturi mici nu numai înțelepciunea, sârguința, chibzuința și dragostea lor pentru copilașii lor — tinerele albinuțe, ci vă minunați și de dragostea lor pentru mama (matca) lor, învățați de la ele această virtute. Dar noi nu suntem animale, nu suntem niște sălbatici, niște păgâni, care nu Îl cunosc pe Dumnezeu; nouă Domnul Dumnezeu ne-a spus: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
Mult ne-au scris despre această poruncă marii învățători ai Vechiului Testament, mult ne-au învățat acest lucru Sfinții Apostoli și tot timpul ne-a învățat și ne învață sfânta noastră maică, Biserica Ortodoxă. Ea ne învață că celui ce îi cinstește pe tatăl și pe mama sa Domnul îi trimite binecuvântarea Sa și viață lungă, iar pe cel ce nu îndeplinește această sfântă poruncă îl lovește blestemul lui Dumnezeu. Iată ce ne învață în această privință înțeleptul Isus, fiul lui Sirah: „Celui ce îl cinstește pe tatăl său – spune el – i se iartă păcatele”. Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă că Domnul pune un preț atât de mare pe dragostea copiilor față de părinți, încât El ne iartă păcatele noastre dacă noi îi iubim din tot sufletul pe părinții noștri, dacă îi îngrijim cu sârguință în neputințele și bătrânețea lor, dacă nu cruțăm nimic din ceea ce avem noi, pentru ei. Și, slavă Domnului, există mulți asemenea creștini, a căror dragoste față de părinți este demnă de uimire.
Oamenii adulți și deja căsătoriți (familiști), manifestând lipsă de respect față de părinții lor bătrâni, dau un exemplu dezastruos propriilor lor copii și în persoana lor își pregătesc lor înșiși o pedeapsă binemeritată. Vom explica aceasta printr-o pildă. Odată, în sânul unui trib sălbatic, care avea crudul obicei de a-i duce pe bătrânii sleiți de puteri în pădure sau într-o vale adâncă, de a-i arunca acolo și de a-i lăsa pradă fiarelor, un fiu l-a dus pe tatăl său pe o bucată de coajă de tei într-o vale adâncă și l-a aruncat acolo împreună cu coaja de tei, iar nepoțelul bătrânului, fiind și el prezent, a scos coaja de tei și a dus-o înapoi acasă. Când tatăl său l-a întrebat: „De ce ai luat coaja de tei din vale?” – fiul i-a răspuns: „Când tu, tăticule, vei fi bătrân, tot pe această coajă de tei te voi duce și eu în vale” . Tatăl a meditat la vorbele fiului său și, făcândui-se milă de sine, i-a dat iarăși adăpost bătrânului și neputinciosului său părinte.
preot Gheorghe Orlov; Cum să trăiești într-o familie