Ce spune Evanghelia că Cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi vor fi pe urmă (Matei 20, 16). Cum se tâlcuiește aceasta? Întâi a fost poporul evreiesc; el a fost chemat înaintea noastră de Dumnezeu, de pe vremea lui Avraam. El este poporul care s-a închegat din neamul lui Avraam, este poporul lui Israel. El a avut chemarea înaintea noastră, au fost făcuți prieteni cu Dumnezeu mai demult; ei au avut proorocii, ei patriarhii, ei jertfelnicul, ei Biserica Legii Vechi, ei cunoștința cu Dumnezeu cea dintâi. Dar când a venit Stăpânul proorocilor și Ziditorul lor, n-au crezut. Și astfel, ei, cei dintâi, vor fi cei de pe urmă, pentru că n-au crezut.
Dar cuvântul acesta mai are și altă tâlcuire. El vorbește de cei smeriți. Omul smerit se socotește cel mai de pe urmă dintre toți, pentru că se socotește din adâncul inimii cel mai păcătos, cel mai neputincios, cel mai rău, nevrednic de mila lui Dumnezeu și de cinstea de la oameni. Dar în ziua Judecății va fi altfel. Căci se zice: Dumnezeu celor smeriți le dă har și celor mândri le stă împotrivă.
În ziua aceea, când va judeca Dumnezeu inimile, nu va căuta la mitre arhierești, nici la coroane împărătești, nici la dregătorii înalte. Va căuta la inimile noastre. Cel mai umil țăran, cel mai necăjit om, cel care stă la vreo stână și se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu, sau este la închisoare și se roagă, sau este undeva străin, sau bolnav în pat, suspinând din adâncul inimii către Dumnezeu, sau o văduvă săracă căreia nu-i deschide nimeni ușa și zace cu copiii ei în necaz și în scârbe, dar se roagă lui Dumnezeu, toți aceștia vor fi în ziua judecății mai mari decât împăratul lumii de astăzi și de mâine și de alaltăieri. Căci Dumnezeu nu va căuta la față, cum i-a spus lui Samuil, când a ales pe David.
Dumnezeu caută și acum la inima omului, dar cu atât mai mult atunci, în ziua Judecății. Se vor slăvi atunci cei smeriți, cei nebăgați în seamă, cei ocărâți, cei prigoniți pentru dreptate, cei săraci cu duhul, care se socotesc pururea săraci de fapta bună, cei ce flămânzesc pentru dreptate, cei săraci cu duhul, cei ce doresc să facă dreptate și toți pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebăgați în seamă, cei ce au fost ca gunoiul pământului.
Cele proaste și nebăgate în seamă ale lumii vor rușina pe cele înțelepte. Cele slabe vor rușina pe cele tari. De aceea zice că cele de pe urmă vor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i băgăm noi în seamă acum, dacă se roagă lui Dumnezeu din toată inima, vor străluci mai mult decât soarele în împărăția cerului, iar împărații lumii și toți puternicii pământului vor fi atunci gunoi înaintea lui Dumnezeu, dacă nu vor fi crezut în El. Căci El este drept și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 11