De 5000 de ani a întemeiat Dumnezeu preoția, prin Moise și Aaron și fiii lui Levi, și niciodată n-a dat poruncă nimănui să hirotonească femei. Poate ați auzit de diaconițe: Și vă încredințez pe Febe, sora noastră, care este diaconiță a Bisericii din Chenhrea ( Rom. 16, 1). Dar, zic, v-ați pus întrebarea ce misiune aveau diaconițele? Voi credeți că diaconițele, care au încetat să mai fie din secolul IV în Biserica Ortodoxă, aveau aceeași misiune ca un diacon?
Aceste diaconițe aveau șapte misiuni în Biserică. Le-am spus acolo datoriile diaconițelor: ajutau la botezul femeilor, ajutau bolnavii la spitale, duceau împărtășanie la femeile bolnave, slujeau la mesele agape etc. Dar nicidecum n-aveau hirotonie, cum spune canonul 19 al Soborului VI ecumenic: „Iar hirotonie la diaconițe n-am cunoscut, fără numai hirotesii”. Ce este hirotesia? Hirotoia se face în altar, hirotesia afară de altar. Este o singură rugăciune arhierească care se dădea înainte vreme, și acum se dă la ierarhia inferioară a Bisericii, la slujitorii inferiori, cum erau: portarii, citeții, cântăreții, anagnoștii, ipodiaconii, hartofilacșii etc.
Toți aceștia aveau această hirotosie sau binecuvântare care o aveau și diaconițele; o împuternicie să slujească, să ajute în biserică. Unii erau cu înmormântătile, portarii țineau bastoanele în mâini și atunci când se spunea: „Cei chemați ieșiți”, ei scoteau din biserică pe catehumenii care încă nu erau botezați. Le-am arătat misiunile lor.
Dar hirotonia cu hirotosia nu-i tot una! Hirotosia este o mică sfințire care se dă la slujitorii inferiori, iar slujitorii superiori: diaconul, preotul și arhiereul au hirotonia în Sfântul Altar. Este mare deosebire între una și alta.
Să nu credeți că dioconița zicea ecteniile ca diaconul sau zicea evanghelia la popor sau se săruta cu preotul și se împărtășea la Sfânta Masă, cum fac clericii. Nicidecum! Apostolul Pavel a spus așa: Văduva care nu se mărită să fie hrănită de la biserică. Care se mărită nu greșește, dar mai bine să rămână așa. Pe femeile acestea văduve și bolnave, care au nu aveau bărbat, Biserica le ajuta prin diaconițe.
Ele țeseau covoare pentru biserică, perdele, făceau lumânări pentru biserică, veșminte pentru preoți, făceau curățenie în altar. Ele erau în slujba Bisericii, iar Biserica le purta de grijă.
Iosif Flaviu, mare istoric, ne arată că la Biserica lui Solomon era astfel: În jurul bisericii celui mare erau case pentru ele care aveau să țină fecioria până la 30 de ani, și de atunci puteau să se căsătorească. Mai sus erau fecioarele Bisericii, care se făgăduiau să păzească viața curată până la moarte. Apoi mai erau văduvele Bisericii. Și mai erau un fel de călugări, numiți terapeuți.
Aceste diaconițe țineau evidența fecioarelor și văduvelor dintr-o eparhie. Ele spuneau episcopului câte femei ajută la toate bisericile, și li se dădea un ajutor. Asta era prima misiune a diaconițelor.
A doua misiune a diaconițelor. Ele știau câte fecioare are Biserica. În timpul marilor persecuții nu erau mănăstiri cu crucea în vârf, să toace și să tragă clopotele, Biserica era în catacombe. Dacă o fată se hotăra în casa părintească să păzească fecioria pentru Hristos, părinții creștini îi dădeau voie. Îi făceau o chiliuță cu icoane acolo să se închine, și ea petrecea mai mult în post și rugăciune. Cum a fost și Sfânta Mare Muceniță Varvara.
Cine știa numărul acestora care își afieroseau lui Hristos viața în sfințenie? De ele se îngrijorau întâi diaconițele și apoi episcopul locului, care le călugărea. Până în secolul VI n-a avut voie preotul să facă călugărițe; episcopul sfințea fecioarele. El se ducea la casele lor și le făcea călugărițe și le punea făgăduința și tunderea în fața părinților, că nu erau mănăstiri, ca să facă călugăria în fața altarului. Aceasta era a doua misiune a diaconițelor.
A treia misiune a diaconițelor era catehizarea și botezul femeilor. Pentru că diaconii și preoții aveau ungerea Sfântului și Marelui Mir, le puneau pe diaconițe, cu împuternicirea lor, să le miruiască pe femei, să le catehizeze, să le învețe simbolul credinței și legea creștină. Iar la îmbrăcarea și dezbrăcarea lor era foarte cuviincios să fie femei; și acestea erau diaconițele. Asta era a treia misiune a diaconițelor.
A patra misiune era milostenia. Se strângea milostenie de la biserică pentru cei săraci și năcăjiți și pentru cei ce aveau cereri și nevoi. Diaconițele trebuiau să știe unde să împartă aceste milostenii și care-i mai necăjit, ca să-i dea raport la episcop.
A cincea misiune a diaconițelor era curățenia în Sfântul Altar și alimentarea lui. Ele alimentau altarul cu tămâie, cu smirnă, cu untdelemn, cu lumânări de ceară, făceau curățenia în altar, fără să se atingă de Sfânta Masă, de Sfântul Jertfelnic, cum sunt și călugărițele acum. Că mai târziu le-au luat locul chiar călugărițele și nu s-a mai simțit nevoia de diaconițe.
A șasea misiune a diaconițelor. În sărbători și în Duminici, după ce ieșeau de la biserică, se dădea masă comună, cum era atunci. Se duceau diaconițele undeva aproape de biserică și adunau femeile să le țină cateheze, să le învețe. Ele le spuneau de Sfânta Evenghelie.
A șaptea misiune a diaconițelor. Ele făceau mare rânduială în biserică. Bărbații să stea în partea dreaptă și femeile în partea stângă în ordinea aceasta: cei prea bătrâni în frunte, cei mai cărunți în spate, cei tineri până la sfârșit și printre ei să rămână o cărare ca să meargă creștinii să se închine, să dea darul la altar.
Iată ce misiune aveau diaconițele, dar nu să le faci diaconi, să le îmbraci stihar și să le pui să zică ectenii. Asta este cea mai mare nebunie. Nu a fost aceasta niciodată. Ia gândiți-vă dumneavoastră, în istoria Sfințiilor Apostoli, în istoria Evangheliei, nu găsim vreodată că au hirotonit Apostolii vreo femeie. Dacă au fost sfintele mironosițe, aveau Duminica lor după Paști, fiind cinstite întocmai cu Apostolii, cum au fost: Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, Maria lui Iacob cel Mic, Salomeea, Maximilia, Iunia, Iulia, Marta și Maria și celelalte femei sfinte, mironosițe întocmai cu Apostolii.
Cât erau de mari ele, dar nu au îndrăznit Apostolii să le hirotonească. Nu se spune că a hirotonit pe Maria sau pe alta. Au murit martire, au murit mărturisind pe Hristos, și întocmai cu Apostolii se cheamă, că ele au vestit Învierea întâi și au mers după Mântuitorul până la Înviere, dar nicidecum nu spune în Sfânta Evanghelie că au hirotonit vreuna.
Biserica le cinstește ca pe Apostoli, dar nu ca pe diaconi sau ca pe preoți.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 3