Dumnezeu nu așteaptă să-I aducem mereu aminte, ci chiar dacă nu-I cerem, ne dăruiește cele necesare. Pentru că El face să „răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni, și plouă și peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5, 45). Deci, să avem încredere în Cel Care ne sfătuiește și zice: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
Vezi că Dumnezeu S-a pregătit să ne dăruiască lucrurile necesare și făgăduiește că în completare ni le va dărui și pe acestea? Prin urmare, să nu ceri mai întâi lucrurile pe care le vei primi drept completare, ci să le cauți pe cele care sunt de prima mână. Nici nu se cade să răsturnăm rânduiala, ci să le cerem pe cele pe care le-a poruncit, ca să ne desfătăm și de unele și de celelalte. Tocmai de aceea, după ce ne-a așezat limite și canoane și în cuvintele rugăciunii, adică arătându-ne până în ce punct trebuie să-L rugăm pentru nevoile noastre lumești, ne-a poruncit să rostim cuvintele acelea pline de înțelepciune: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne o nouă astăzi” (Matei 6, 11), în loc să spună „hrana noastră cea de toate zilele”, lucru pentru care se ruga și dreptul, deși nu auzise nimic din acestea și spunea: „De-mi va da Domnul pâine să mănânc și haine să mă îmbrac” (Facerea 28, 20).
Deci, să nu cerem de la Domnul nimic, în afară de cele necesare pentru viața noastră, Pentru că este lucru nevrednic să cerem de la Cel Care este atât de darnic și atât de puternic lucrurile care se pierd în viața de aici și se prefac și se schimbă continuu. Pentru că așa sunt lucrurile omenești, fie că vorbești de bogăție, fie că vorbești de putere, fie că vorbești de slava omenească! Să le cerem pe acelea care rămân pentru totdeauna, pe cele veșnice, pe cele care nu cunosc schimbare. Și aflând despre bunătatea cea mare a Domnului, să nu vorbim despre cele de aici, ci să mutăm dorința noastră la dorința bunurilor cerești, pentru că „dacă răsare soarele peste cei răi și peste cei buni, și plouă și peste cei drepți și peste cei nedrepți”, cu mult mai mult nu-i va disprețui pe aceia care ocolesc răutatea și nedreptatea, ci se va îngriji îndeosebi de aceștia și îi va avea mereu sub ocrotirea Lui.
Cunoscând acestea, iubiții mei, să nu ne arătăm necredincioși față de făgăduința lui Dumnezeu, nici să facem lucruri împotriva a ceea ce ni s-a poruncit. Pentru că lucrurile pe care le facem acum nu diferă cu nimic de faptele necredincioșilor. Fiindcă atunci când Domnul ne făgăduiește cele viitoare, și noi nu arătăm niciun interes pentru ele, ci suntem lipiți de lucrurile trecătoare de pe pământ, de ce altă mărturie a necredinței mai este nevoie când lucrurile însele strigă cu atâta putere?
Și, iarăși spun, când Domnul a poruncit să nu-I cerem nimic din cele trecătoare și vremelnice, ci mai ales pe cele veșnice, în timp ce noi facem în mod contrar și căutăm la lucrurile pe care a spus să nu le cerem, și făcând toate acestea și rânduind viața noastră cu atâta lenevire și nepăsare pentru cele duhovnicești, ne mâniem pe Păstorul nostru, pe Domnul nostru blând și pașnic, și uităm de cele pe care le facem, și căutăm motivul pentru care Se supără pe noi, și ne întrebăm de ce ne lasă de multe ori să cădem în felurite ispite, și nu înțelegem mulțimea și adâncimea păcatelor noastre, oare nu în cunoștință de cauză ne batjocorim pe noi înșine?
De aceea, vă rog să trecem cu vederea toate aceste lucruri și să nu cerem nimic mai mult decât mântuirea noastră. „Pentru că ce îi va folosi omului dacă câștigă lumea întreagă și își pierde sufletul său”? (Matei 16, 26). Să arătăm între noi iubire mare, încât să putem să ne desfătăm și de bunurile de aici, și de cele viitoare.
(Sfântul Ioan Gură de Aur; Comentariu la Facere, 54, E.P.E. 4, 374-378. P.G. 54, pp. 478-479)