Întotdeauna să ceri în rugăciunea ta să-ți dăruiască Dumnezeu mai înainte de toate smerită-cugetare și să stăruiești în această cerere, fără de care nici un bine nu este vrednic de răsplată.
Fiul meu, de vreme ce Apostolul Pavel spune: „Ce ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă ai primit, ce te lauzi ca și cum nu ai fi primit?” (I Corinteni 4, 7) și: „Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel cu inima înaltă” (Pildele lui Solomon 16, 5), pentru aceasta nevoiește-te împotriva acestei patimi pierzătoare, cugetând smerit și amintindu-ți câtă smerenie a arătat Domnul slavei când S-a făcut om și a răbdat ocări și clevetiri, până la moarte pe Cruce.
Dar și toți Sfinții lui Dumnezeu au arătat desăvârșită smerenie, pentru care s-au și sfințit, încredințându-ne pe noi că nu este altă cale de mântuire decât aceasta.
Tot ceea ce îți dă smerenia să primești, chiar dacă suferi și te afli în agonie. Sfârșitul durerii va fi binecuvântarea lui Dumnezeu și sporire în cea mai bună dintre virtuți, smerenia. Mă rog ca Dumnezeu să ți-o dăruiască din belșug.
Arhim. Efrem Filotheitul; Povețe părintești