Ce semnifică ungerea cu Sfântul Mir după Botez?

Creștinii drept-credincioși primesc de la Dumnezeu prin slujba Preoților ortodocși și anume prin Ungerea cu Sfântul Mir, harul Duhului Sfânt. Prin această Taină, Sfântul Duh se sălășluiește în creștinii credincioși, harul său le luminează mintea și le întărește voia pentru înțelegerea și mărturisirea adevărurilor de credință și pentru propășirea în toate cele bune (1 Ioan 2, 27). Ea dă celor botezați tăria de a păstra calitatea de membri ai Bisericii și a fi adevărați creștini, sau locașuri vrednice ale Sfântului Duh. Aceste daruri scumpe rămân în sufletul omului numai atâta vreme cât el se află în sânul Bisericii; îndată ce el o părăsește și îmbrățișează rătăcirea, Sfântul Duh se depărtează de la dânsul.

Îndată ce noul-născut spre viața spirituală a ieșit din baia Sfântului Botez, curățit de tot păcatul, spălat, îndreptat, sfințit, intră în împărăția harului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Însă după cum noul-născut trupește în lumea aceasta, are absolută trebuință de aer, lumină, căldură, hrană, putere și ajutor pentru întreținerea existenței sale, întărirea și treptata sa dezvoltare; tot așa și în viața spirituală, noul-născut de sus din „apă și din Duh” (Ioan 3, 3-6) are trebuință de puterile harului Sfântului Duh. Acestea sunt: aerul, lumina și căldura sufletului său, care-l ajută a-și întreține viața cea nouă — spirituală – a și-o întări și a și-o dezvolta din ce în ce mai mult.

Ungerea cu Sfântul Mir se numește sigiliu sau pecete a Sfântului Duh. Ea e și o pecete purtătoare a semnului de biruință al Domnului nostru Iisus Hristos – adică a semnului Sfintei Cruci -, stropită și sfințită cu Preasfântul Său Sânge, a înaltului Jertfelnic Dumnezeiesc, după cum se vede și din cuvintele Sfântul Apostol Pavel: „Iar Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi întru Iisus Hristos, și Cel ce ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, Care ne-a și sigilat pe noi și a dat arvuna Duhului Sfânt în inimile noastre” (2 Cor. 1, 22-23).

Sfântul Chiril al Ierusalimului explică această ungere cu Sfântul Mir astfel: „Cu Sfântul Mir se unge fruntea, (în semnul Sfintei Cruci) ca să spălăm pata păcatului neascultării, pe care omul cel dintâi, ca un călcător al poruncii, pretutindeni o purta pe fruntea sa cu rușine. Ochii, se ung ca să privim cu fața descoperită, mărirea lui Dumnezeu, așa zicând ca în oglindă (2 Cor. 3, 18).

Urechile se ung, ca să auzim învățăturile și Tainele Dumnezeiești; Nasul, ca după ungerea Dumnezeiască să mirosim cele plăcute ale lui Dumnezeu cu folos, încât să putem zice: Ai lui Hristos bună mireasmă suntem lui Dumnezeu întru cei ce se mântuiesc (2 Cor. 2, 15). Gura, pentru ca în puterea Darului Duhului Sfânt, să devină organul rugăciunilor, psalmodierilor, laudelor, cântărilor duhovnicești, citirii Dumnezeieștilor Scripturi, a hotărârilor Sfinte sobornicești, a cuvântărilor insuflaților de Duhul Dumnezeiesc al Tatălui, a mărturisirilor curat creștinești, a propovăduirilor, a sfaturilor sănătoase care conlucrează la zidire în folosul creșterii Bisericii DomnuIui Hristos, ajutând totodată a fi străjuită de Domnul pentru a se păzi de grăirea a tot cuvântul putred: de grăirea minciunilor, clevetirilor, sudalmelor, hulelor, sfătuirilor vătămătoare, purtării minciuno-învățăturilor sectare și eretice pe drumuri, prin case și adunări și cântărilor lumești aprinzătoare de patimi spurcate, prin care cei ce le rostesc se umplu de duhurile necuratelor patimi josnice.

Pieptul, ca să ne întărim în adevăr și să luăm platoșa dreptății și toate armele lui Dumnezeu ca să putem duce cu folos lupta împotriva meșteșugurilor și săgetăturilor diavolești (Efes. 6, 10-18). Se ung mâinile ca pururea să ne aducem aminte că mâinile Domnului ne-au făcut pe noi și nu noi și ca mâinile pecetluite să le ferim de toată îndoiala, lăcomia, mânia și răpirea din cele ce sunt ale aproapelui nostru, și rugându-ne curat, să le putem ridica spre cer, ca rugăciunile noastre cele de folos să se înalțe și să fie bine primite înaintea Preasfântului nostru Dumnezeu. Și picioarele, ca să umble în cărările Domnului, de pildă la Sfânta Biserică, școală, adunări curat creștine ortodoxe și la tot ce este spre împlinirea dragostei către Dumnezeu și către aproapele; și a se feri de căile pierzării precum de: crâșmă, beții, jocuri, desfrânări, vărsări de sânge, hoții, umblarea cu călcătorii legilor și rânduielilor Dumnezeiești, eretici, rătăciți, sectari, necredincioși etc.

Nicodim Măndiță; Vârtejul rătăcirilor