Sfintele moaște sunt trupurile sfinților, păstrate de-a lungul timpului (după moartea biologică a acestora), fără a fi atinse de stricăciune, bine mirositoare și înzestrate cu darul facerii de bine, căci trupurile lor s-au făcut, încă din viața pământească, Biserică a Duhului Sfânt.
Sfințenia moaștelor este strâns legată de învățătura despre lucrarea energiilor divine necreate asupra omului, de legătura reală și esențială dintre harul dumnezeiesc și firea umană, de lucrarea sfințitoare a Sfintelor Taine asupra primitorilor și de Trupul înviat al Mântuitorului. Legătura sufletului cu trupul (a duhului cu materia) stă la temelia caracterului incoruptibil al sfintelor moaște.
Taina sfințirii moaștelor reprezintă posibilitatea duhului de a pătrunde și înduhovnici materia, acțiune ce depășește logica și limitele intelectului uman. Sfântul Irineu al Lionului spune: „Cum pot oamenii să pretindă că este incapabilă carnea de a primi darul lui Dumnezeu, constând din viața veșnică, atunci când ea este hrănită de Trupul și Sângele lui Hristos?”
Biserica, prin al VII-Iea Sinod Ecumenic, a hotărât că, la sfințirea unei biserici, episcopul are obligația de a pune în Sfânta Masă părți din sfintele moaște, iar „cei care defaimă moaștele sfinților care stau la temelia vieții bisericești se caterisesc și se afurisesc”.
Cele mai de preț odoare ale creștinilor din toate timpurile au rămas sfintele moaște. Cel mai de preț lucru pe care ți-l oferă călugării, în mănăstirile ortodoxe, spre închinare și sărutare, sunt sfintele moaște. Marile catedrale s-au străduit să dobândească moaștele unor sfinți spre a le păstra ca ocrotitoare și binecuvântare dumnezeiască.
Sfintele moaște dovedesc, o dată în plus, că, după lucrarea mântuitoare săvârșită de Dumnezeu prin Hristos în Duhul Sfânt, omul se poate întâlni cu Dumnezeu, dumnezeiescul se poate uni cu omenescul, peretele cel din mijloc fiind dărâmat.
Astfel, putem spune că sfintele moaște sunt mărturia în lume a prezenței lui Hristos Care Și-a înscris cu mărire numele în osemintele aleșilor Săi. Cinstirea sfintelor moaște e o sursă inepuizabilă din care izvorăște certitudinea Învierii Domnului și convingerea învierii noastre viitoare, pentru a fi astfel întăriți în lupta împotriva păcatului și a morții.