Întemeiată pe argumente biblice și istorice, Biserica învață că acelui creștin care a dus o viață exemplară în comunitatea creștină, concretizată prin fapte și minuni, i se acordă o cinstire deosebită. Prin viața lor plină de pilde, cei ce au urmat în dreapta credință pe Mântuitorul Hristos și nu s-au abătut de la poruncile Lui se învrednicesc de darul îndumnezeirii. Despre această mare taină, Sfântul Atanasie al Alexandriei, trăitor din veacul al IV-Iea, spunea: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca și omul să se poată îndumnezei.”
Sfinții, acești prieteni ai lui Dumnezeu, jertfindu-se și rugându-se pentru lume, s-au învrednicit de slava lui Dumnezeu. Ei sunt „zidiți pe temelia apostolilor și a prorocilor” și vor fi părtași la judecata lumii. Biserica ne învață să-i luăm pe sfinți ca modele de viață. În viețile lor vedem cum plăcuții lui Dumnezeu au petrecut în curățenie și rugăciune, în pace și armonie cu tot ce este în această lume. Găsim nenumărate exemple de sfinți care, nedorind a se închina idolilor și a se lepăda de Hristos, au fost chinuiți și omorâți. Biserica îi cinstește și astăzi pe toți aceștia și le acordă zi de prăznuire în calendar.
În sfinții lui Dumnezeu regăsim traduse în viață toate virtuțile: fecioria, răstignirea trupului cu patimile și cu poftele lui le regăsim la preacuvioși; neiubirea de arginți – la sfinții fără de arginți; disprețul trupului și a vieții păcătoase – la sfinții mucenici; dragostea de adevăr – la drepți; iubirea curăției feciorelnice, smerenia și ascultarea – la Preasfânta Fecioara Maria. Culege de la cine vrei, căci izvoarele sunt multe și nesecate!
Cine este sfânt? Acela este sfânt, care păzește poruncile Domnului și ține credința cea creștinească fără prihană.
Și cine păzește poruncile? Cel ce a biruit patimile și s-a lepădat de mângâiere.
Și cine s-a lepădat de mângâiere? Cel ce a lepădat cu totul iubirea de sine in toate chipurile voii sale.
Și cine s-a urât pe sine în acest chip, pentru Împărăția Cerurilor și pentru viața cea fără de sfârșit, spune-mi? Cel ce a câștigat credință neclintită și nădejde tare și neîndoită in Dumnezeu, în toate suferințele și nevoile sale. Acesta cu adevărat este sfânt și fără patimă.
SFINȚII NE ASTEAPTĂ ÎN CERURI pentru a primi răsplata împreună: Despre această solidaritate umană care pricinuiește întârzierea împlinirii făgăduințelor vorbesc Psalmistul spunând: „Pe mine mă așteaptă drepții, până ce-mi vei răsplăti mie” (Psalmul 141 , 7), și Apostolul Pavel, când, pomenindu-i pe drepții Vechiului Legământ, zice: „n-au primit ce le fusese făgăduit […], ca ei să nu ia fără noi desăvârșirea” (Evrei 11, 39-40). Așa tâlcuiesc acest cuvânt al Apostolului Sfântul Grigorie de Nyssa și Sfântul Ioan Gură de Aur, care scrie așa: „Gândiți-vă la acest lucru cu totul minunat, că Avraam și Pavel așteaptă ca voi mai întâi să dobândiți fericirea, și numai atunci să-și primească și ei desăvârșit plata lor. Căci Mântuitorul le zice că nu o vor primi până ce nu vom fi și noi acolo. ca s-o dobândim împreună cu ei. Dumnezeu a hotărât o vreme în care vom fi cu toții încununați. Și ei ne așteaptă ca niște frați. Că, dacă suntem cu toții un singur trup, mai mare bucurie e să fie încununat întregul trup decât fiecare mădular în parte.„