Dum. oct. 18th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Ce trebuie să facă cel ce s-a pocăit de un păcat și a căzut iarăși în el?

Dacă cineva, după ce s-a pocăit de păcat, îl face din nou, asta arată că nu s-a curățit de pricina dintâi a păcatului aceluia, din care, ca dintr-o rădăcină, crește iarăși, negreșit, mlădiță pe potriva ei. Dacă cineva vrea să taie ramurile unei plante lăsând neatinsă rădăcina, aceasta odrăslește iarăși mlădițe de același fel: astfel, întrucât unele păcate își au obârșia nu în sine, ci se nasc din alte păcate, cel ce dorește să se curățească de ele trebuie să smulgă din sine însuși pricinile lor dintâi. De pildă, cearta sau zavistia începe nu de la sine, ci crește din rădăcina iubirii de slavă: cel ce caută slavă de la oameni intră în întrecere cu cei ce au nume bun sau îi pizmuiesc pe cei mai vestiți decât ei. Așadar, dacă cineva, după ce s-a pocăit o dată pentru zavistie sau ceartă, cade iar în aceleași păcate, să știe că lăuntric e bolnav de pricina dintâi a păcatelor acestora, care este iubirea de slavă, și că trebuie să vindece această boală prin cele potrivnice ei, și anume prin smerita cugetare (iar smerita cugetare o deprindem îndeletnicindu-ne cu treburi umile), așa încât să nu mai crească în el mlădițele iubirii de slavă. La fel stau lucrurile cu oricare dintre păcate.