Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Ce trebuie să o învețe mama pe fiica ei de la o vârstă fragedă?

Distribuie

Depărtarea de luxul lumesc, împodobiri și slavă deșartă

Sfântul Ioan Gură de Aur îi atribuie în special mamei rolul principal în educarea fiicei sale.

„Mama s-o învețe pe fiica ei – zice – să se depărteze de luxul lumesc.”

Se subânțelege, desigur, că mai întâi trebuie să se depărteze chiar ea de acesta… Dacă ea se fardează se împodobește și toate câte le știți, este foarte firesc ca și fata ei, care o vede, să facă la fel. La început va lua pe ascuns fardurile mamei, podoabele și celelalte…, apoi o va face și fățiș. Așadar mama trebuie s-o învețe pe fiica ei lucruri opuse iubirii de sine și împodobirii.

Respingerea luxului, a împodobirii și slavei deșarte constituie un punct de referință central al Sfântului Părinte în ceea ce privește educația creștină a fetelor. Cele care-l influențează pe copil, acelora trebuie ca mama să le dea o deosebită importanță, în asemenea fel încât să nu conducă spre o înclinație rea a tânărului mădular al lui Hristos.

Femeia cu adevărat este înclinată spre lux, spre împodobire, spre slavă deșartă. „E plină de slavă deșartă această ființă”, spune un Părinte al Bisericii. „Ființă” se referă la femeie… N-o spune cu subestimare…

De aceea fiți atente! Voi, prin excelență, trebuie să războiți slava deșartă din voi. Această patimă devine pricina multor căderi, minciuni sau chiar necinstiri. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, după cum spune Domnul.

Educația copilului trebuie să înceapă de la vârstă fragedă (chiar din clipa zămislirii), prin viața sfântă a mamei

Cel mai important lucru aici este că această educație trebuie să-și aibă începutul din vârsta fragedă a copilăriei. Nu aștepta s-o înveți pe fiica ta nesocotirea podoabelor lumești și a fardurilor atunci când va ajunge la vârsta adolescenței. Va trebui s-o sfătuiești încă de mică să le respingă pe acestea. Mama poate că nu are acasă toate aceste instrumente (creioane de machiaj, podoabe etc.), dar fata le va vedea la prietenele ei, la școală, în casele rudelor.

Îmi amintesc că am mers într-o tabără pentru a-i spovedi pe copii și pentru a săvârși Sfânta Liturghie. Într-o clădire erau fetițe de gimnaziu și de cealaltă parte, în altă clădire, erau băieții, și ei tot de gimnaziu. Fetele aveau aproape toate oglinzi, piepteni și câte o trăistuță cu „instrumente”: farduri, creioane de machiaj etc., și toată ziua – după cum au constatat adulții care le purtau de grijă – se pieptănau, se machiau și se priveau în oglindă. Fetițe de clasa a cincea, a șasea de gimnaziu. De ceaIaltă parte băieții erau în lumea lor… jucau fotbal încontinuu…

Așadar cu fetițele ce se întâmpla? Se trăgeau una pe alta în această îndeletnicire. Nu aveau o educație bună de acasă. Pentru că dacă aduceau aceste „instrumente” acolo, însemna că mamele lor le-au dat. Sau nu cumva le-au luat pe ascuns?… Fiecare copil avea ceea ce îi punea mama lui în geamantan. Deci mamele erau cele care le puseseră în genți. O educație complet greșită…

Așadar trebuie ca încă de la vârstă fragedă să învețe să nesocotească podoabele și „împodobirile”. Și este lesne de înțeles că, pentru ca mama să dea o asemenea educație fiicei sale, frebuie ca mai întâi ea însăși să facă la fel. Doar în felul acesta va reuși.

Fetele le imită pe mamele lor

Când se întâlnesc cu prietenele lor, fetelor le place să imite purtările mamelor lor. Mamele, ca model pe care fiicele lor tind să-l imite, pot să le vatăme sau să le fie spre folos, în funcție de felul în care trăiesc. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ai o fată? Fii atentă să n-o vatămi cu purtarea ta. Ești tu însăși vătămată? (fiindcă păcatul înseamnă vătămare)… N-o face și pe fata ta părtașă la boala de care suferi. Oprește tu răul pe care-l faci, pentru a nu transmite și urmașilor tăi vătămarea. Copilașul tău te va imita pe tine. Căci obiceiurile mamelor sunt hotărâtoare pentru obiceiurile copiilor”.

Educație făcută pozitiv și prin îndemnuri

Mamele trebuie să le conducă și să le călăuzească la virtute pe fiicele lor în mod pozitiv. Nu doar cu „nu”: „Nu face una, nu face alta”, ci și pozitiv. Să le spună, de pildă: „Fă aceea, fă-o pe cealaltă”, fără presiuni… Mamele trebuie să-i îndemne, să-i sfătuiască, să-i impulsioneze pe copiii lor spre bine… este și aceasta lucrarea lor.

„Să le supravegheați”, le spune Sfântul Ioan Gură de Aur mamelor cu privire la fiicele lor. „Pe fiicele voastre să le supravegheați, să le educați, încât să devină gospodine. Însă mai mult decât toate să le învățați să fie evlavioase”. Mai întâi de toate evlavia. Nu doar să știe să gătească mâncare bună… „Să le învătați să fie cuvioase, neiubitoare de arginți, și să se ferească de împodobłri.”

Educația corectă a copilului ca folos mai larg adus societății

Sfântul Părinte atribuie educației fetelor dimensiuni pedagogice și sociale mai largi. Educația corectă a fetelor are o importanță covârșitoare pentru întreaga societate.

„Dacă le modelați în felul acesta – spune – încât să nu fie iubitoare de arginți, să nu iubească împodobirile, vopsitul (și toate cele cunoscute: mersul la coafor, machiatul etc.), nu le veți mântui doar pe ele, dar și pe bărbații cu care se vor căsători. Și nu doar pe bărbat (îl mântuiește o femeie), dar și pe copiii ce se vor naște… chiar și pe nepoți!”

Când rădăcina este bună, atunci și ramurile se vor întinde mai bine. Și pentru toate acestea vă veți lua răsplata… Să le faceți pe toate cu multă sârguință, încât să nu fie de folos pentru un singur suflet, ci pentru multe, prin intermediul unuia. Astfel fata, pentru a ajunge la căsătorie, trebuie să iasă din casa părintească cultivată duhovnicește. După cum iese din arenă atletul bun, așa iese fata crescută corect (din arena casei)…

Deținând știința vieții de căsnicie și a creșterii copiilor cu toate amănuntele, femeia este datoare (și cu harul lui Dumnezeu, poate) să-i conducă pe toți membrii familiei sale pe calea cea bună, după frumusețea ei sufletească. Ca și drojdia care face să sporească tot aluatul.

Mama creștină transformă întreaga familie și societate

Mama este ca și drojdia care dospește toată familia. Prin frumusețea ei, nu exterioară (și pe aceasta Dumnezeu i-o dă), ci prin frumusețea lăuntrică a sufletului. Deseori chiar și această frumusețe exterioară este distrusă de urâțenia lăuntrică și cea care odinioară era frumoasă devine acum respingătoare.

Când există frumusețe lăuntrică, atunci omul se înfrumusețează și la exterior… Atunci chipul îi strălucește și te bucuri când vezi un astfel de om.

Așadar mama este chemată să aibă această frumusețe lăuntrică și să lucreze ca drojdia…

Știți cum se folosește drojdia? Acum nu se mai frământă aluatul în casă. Noi în Sfântul Munte, pentru că frământăm încă aluatul, știm asta… Pui puțin, o mână de drojdie într-o copaie cu douăzeci de kilograme de făină pe la amiază, iar în dimineața zilei următoare toată compoziția a crescut. A crescut toată făina de la acea mână de drojdie pe care ai pus-o. Sunt microorganismele care lucrează făina toată noaptea și o fac să crească.

Într-un mod asemănător este chemată să lucreze și mama în familie. După ce mai înainte, cu harul dumnezeiesc, se lucrează pe sine și își redobândește frumusețea lăuntrică, după aceea sau chiar simultan trebuie să-i facă și pe ceilalți membri ai familiei la fel de frumoși, sufletește și nu trupește.

Împodobirea sufletului și nu a trupului

Mama nu trebuie să se îngrijească cum să-și împodobească copiii, pentru a fi „păpuși” la exterior, ci cum să-i împodobească cu curăție, smerenie și iubire…

Acum au ieșit și diferite mode pentru copilași, pentru prunci… Nu știu dacă s-a inventat și parada modei pentru bebeluși…

Nu trebuie, deci, ca mama să se îngrijească de acestea, ci să se îngrijească cum să-și împodobească copiii duhovnicește. Să-i învețe să devină smeriți, să devină supuși, să fie mai curați în gânduri, în simțiri, etc.

Din toate acestea este evident, pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, că educația creștină a copilului nu constituie o lucrare izolată, care se referă și se limitează la o perioadă strictă de timp de la vârsta de început a copiilor. Educația nu este doar pentru anii copilăriei, ci constituie și baza pentru viața personală de mai târziu a omului și nu numai… Educația care i se dă copilului este condiția și temelia unei căsnicii reușite (plăcute lui Dumnezeu) de mai târziu și a întregii vieți sociale. Adică lucrarea pe care o face mama cu copilul este lucrare pentru întreaga societate. Atentie!… pentru toată omenirea. Educația influențează copilul, o influențează pe femeia de mai târziu, o influențează pe mama de mai târziu, pe asistenta socială de mai târziu, pe membrul responsabil de mai târziu al societății.

Arhimandrit Sava Aghioritul; Rolul mamei în educația copilului

Distribuie