preot ortodox
Distribuie

Preotul este hirotonit de episcopul canonic al eparhiei respective, pentru o parohie dinainte hotărâtă. Înainte de hirotonie el trebuie să fie căsătorit canonic cu o soție ortodoxă evlavioasă. Iar dacă este preot celibatar, după hirotonie nu mai are voie să se căsătorească până la moarte. Preotul care se căsătorește după hirotonie, sau care divorțează de soție și se căsătorește a doua oară, nu mai poate fi preot toată viața, căci pierde harul preoției lucrătoare. În acest caz nu mai poate săvârși cele ale preoției și mai ales Sfânta Liturghie. Poate totuși sluji Biserica lui Hristos ca simplu funcționar de cancelarie.

În parohia sa, preotul reprezintă pe episcop şi deci pe Apostoli. De aceea mare este răspunderea și harul preotului slujitor. De el depinde cel mai mult mântuirea credincioșilor săi și întărirea Ortodoxiei și a vieții duhovnicești în fiecare parohie. Însă și păstoriții săi trebuie să asculte în toate pe preotul lor, să colaboreze cu el, să se roage pentru el, să-l ajute în pastorație şi să-i arate în toate supunere și dragoste. Căci un preot bun poate transforma duhovnicește o parohie și mântuiește mii și mii de suflete. Dar şi credincioșii iubitori de Hristos, prin rugăciunile, lor, pot schimba viața și sufletul preotului mai puțin bun. Fără o asemenea colaborare duhovnicească între preot și credincioși, Biserica Ortodoxă nu poate avea parohii bune și preoți cu adevărat devotați pentru Hristos.


Cum trebuie să fie un adevărat preot ortodox? Preotul în parohia sa este apostolul satului sau orașului în care este rânduit să slujească cele sfinte și să vestească Sfânta Evanghelie. Sfinții Părinți spun că preoții se mântuiesc mult mai greu ca mirenii, chiar dacă au o viață personală curată. Mântuirea lor depinde, mai ales, de câte suflete aduc la pocăință și câte suflete pierd prin sminteală, prin nepăsare și prin lipsă de învățătură. Căci zice Mântuitorul: Cui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere (Luca 12, 48).


De aceea, un preot ortodox devotat pentru Hristos și pentru Biserică este o făclie nestinsă în sfeșnic. El trebuie să aibă o viață duhovnicească exemplară, să se tragă dintr-o familie de buni creștini și să aibă el însuși o familie model în parohie. Soția lui să fie evlavioasă, smerită, iubitoare de rugăciune și prezentă totdeauna la slujbele bisericii. Să nască copii, nu să-i avorteze. Să fie ca o mamă duhovnicească pentru mame și copii, pentru văduve, bolnavi și orfani din parohie și să se poarte întru toate cuviincios, cu cuvântul, cu fapta și cu îmbrăcămintea.


Un preot ortodox este dator să aibă și o profundă pregătire teologică, ca să poată învăța dreapta credință pe enoriași și să înlăture orice prozelitism sectar din parohie. Apoi să fie un om de rugăciune, căci cine nu iubește rugăciunea și biserica, nu poate fi un preot bun. De asemenea, să fie milostiv cu toți, neiubitor de averi, smerit, blând, împăciuitor, drept judecător și să locuiască în parohie.


Care sunt îndatoririle principale ale preotului de azi? – Să săvârșească toate slujbele și, mai ales, Sfânta Liturghie cu toată credința, cu frică de Dumnezeu și cu multă evlavie și smerenie;

– Să nu fie înrobit de bani, iar pentru cei săraci, pentru orfani și pentru bolnavi să slujească gratuit;


– Să vină cel dintâi la biserică și să iasă cel din urmă;


– Să nu facă nici un fel de politică, pentru că este în slujba lui Hristos și trebuie să-i iubească egal pe toți oamenii;


– Să nu fie fricos pentru Dumnezeu și să fie un bun predicator, un duhovnic înțelept și un adevărat părinte sufletesc pentru enoriași, căutând să-i dobândească pe toți;


– Să fie milostiv, să ajute după putere pe săraci și orfani și să adune fonduri speciale pentru acte de caritate;


– Să facă obligatoriu ore de religie și catehizare cu copiii, cu tinerii, cu cei ce se căsătoresc și cu toți oamenii;


– Să facă pelerinaje cu credincioșii la sfintele moaște, la duhovnicii iscusiți din mănăstiri și în alte locuri ziditoare de suflet;


– Să apere pe enoriași de secte, de prozelitism, de beție, de desfrâu, de divorț, de avort și de tot felul de certuri și sminteli;


– Să săvârșească Sfânta Liturghie Duminica, în sărbători și sâmbăta, iar în ajun să facă obligatoriu Vecernia și Utrenia după rânduială, precum și acatistul și Sfântul Maslu, vinerea sau miercurea;

– Să pregătească din timp predica rânduită, pe care să o rostească cu evlavie în fața credincioșilor;


– Să țină predici și cuvinte duhovnicești la orice slujbe, adunări obștești și alte ocazii;


– Să spovedească cu răbdare pe credincioși ori de câte ori au nevoie și, mai ales, în cele patru posturi, însă individual și fără grabă, iar nu în comun, cum obișnuiesc unii preoți, știind că această practică este necanonică și anulează taina Spovedaniei, iar omul rămâne cu păcatele nedezlegate;


– Să împărtășească pe credincioși în mod canonic, după vrednicie, de cel puțin șase ori pe an, iar pe copii, pe bolnavi, pe bătrâni și pe cei aleși, mai des, o dată pe lună sau zile. În cazuri excepționale, să urmeze porunca episcopului eparhiot privind împărtășania;


– Să facă periodic vizite pastorale în familii, să asculte nevoile credincioșilor, să le procure cărți religioase bune și să-i ferească de citirea și posedarea cărților rele, sectare, ateiste, imorale, pornografice;


– O datorie majoră, capitală, a unui preot ortodox este să aibă un duhovnic bun, să se mărturisească adesea și să asculte întru toate de episcopul locului și de duhovnic;


– Să locuiască permanent în parohie, iar nu să fie navetist, ca orice funcționar, căci și păstorii de oi nu-și lasă niciodată turma singură ca s-o atace hoții și lupii;


– Să poarte permanent ținută preoțească, chiar în familie, căci este apostol și ostaș al lui Hristos până la moarte, iar nu funcționar;


– Să nu-și adune avere pe pământ, ci în cer, făcând multă milostenie la săraci, bolnavi, văduve, bătrâni și orfani. La fel și soția cu copiii lui să se poarte cuviincios, să fie smeriți și să ajute pe preot în misiunea sa;


– Să organizeze o bogată bibliotecă parohială la dispoziția tuturor enoriașilor, pentru a fi citită regulat;

– Să formeze un comitet misionar, pregătit dintre cei mai buni credincioși, pentru a-l ajuta la combaterea prozelitismului sectar;


– Să facă slujbe arhierești și misionare cu cei mai buni preoți, predicatori și duhovnici de la mănăstiri, ca să poată menține unitatea ortodoxă și să mulțumească pe enoriași, pentru a neutraliza, astfel, orice fel de prozelitism;


– Să organizeze o puternică activitate de caritate creștină cu cei bolnavi, bătrâni, săraci și orfani și să-i îndemne pe toți enoriașii săi la iubire, împăcare și milă;


– Să citească zilnic, acasă și la biserică, rugăciunile rânduite din Ceaslov și Psaltire, ca să fie model pentru toți credincioșii;


–  Să citească zilnic din Sfânta Scriptură și din operele Sfinților Părinți, pentru a putea hrăni și întări pe credincioși;

– Să organizeze la biserică un frumos cor bisericesc, unde să cânte tot satul. Cântarea religioasă întărește mult credința în Dumnezeu și unitatea credincioșilor.


arhimandrit Ioanichie Bălan; Călăuză ortodoxă în Biserică vol.1

Distribuie