Dum. feb. 28th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Cei trei părâși ai noștri din Ziua Judecății

Multe și felurite lucruri sunt vrednice de socotit la acest Divan, iar mai presus de toate, gândește-te cu ce amănunțime are să se facă cercetarea de către Judecător, când se va face întrebare și de cele mai mici greșeli, nu numai de cele cu lucrul, ci și de cele cu cuvântul și gândurile. Cine nu se va minuna și nu se va înfricoșa, auzind aceste Dumnezeiești cuvinte? „Zic vouă, că pentru tot cuvântul deșert pe care îl vor grăi oamenii, vor da răspuns în ziua Judecății” (Mt. 12, 36).

Și dacă vom fi cercetați pentru cuvintele nefolositoare și deșarte, care nu fac rău nimănui, ce vom pătimi pentru faptele cele necuviincioase și nerușinate? Pentru gândurile întinate și spurcate? Pentru privirile cele pline de curvie și aprinzătoare? Pentru mâinile pline de sânge? Și în scurt zicând, pentru toată vremea vieții noastre pe care am cheltuit-o în lucruri rele și necuviincioase? O, câtă rușine vor suferi păcătoșii în ceasul acela, când nerușinările ce au făcut în toată viața lor și faptele cele urâte și fărădelegile ascunse, în cămările caselor lor, se vor publica și se vor arăta, ca să le audă și cunoască toată lumea, pentru a fi vădiți înaintea îngerilor și a oamenilor! Atunci vor striga împotriva noastră a păcătoșilor, cei trei pârâși:

Întâi diavolul, care va arăta scrise toate păcatele ce am săvârșit, unde și cum, și în ce fel, strigând către Domnul și zicând: Preadreptule Judecător! Acest păcătos nu a păzit poruncile Tale, ci mai ales săvârșea totdeauna voile trupești, acum, osândește-l după faptele lui.

Al doilea pârâș este reaua noastră conștiință, adică păcatele noastre, care sunt scrise în cărți, ca să le vadă Domnul și să facă judecată, după cum zice Ioan în Apocalipsă: „Și am văzut morții mici și mari, stând înaintea lui Dumnezeu, și cărțile s-au deschis și s-au judecat morții din cele scrise în cărți, după lucrurile lor„.

Al treilea pârâș al nostru este toată lumea, după cum zice Hrisostom: „În ziua aceea nu vom putea să ne Indreptățim înaintea Judecătorului, fiind împotriva noastră cerul, pământul, apa, soarele, stelele și toată lumea. Încă și Îngerul, păzitorul sufletului fiecăruia, cel care știe toate lucrările și toate cuvintele, va mărturisi atunci adevărul„.

Cerând frații cuvânt de folos lui Avva Amun, el le-a răspuns: „Cel ce voiește să se izbăvească de cursele diavolului, ca să nu cadă în înfricoșatul adânc al iadului, să aibă mintea și inima lui totdeauna la acea înfricoșată hotărâre pe care o dă Dreptul Judecător împotriva păcătoșilor, și să stea cu frică și mâhnire, ca și hoții și tâlharii din temniță, care așteaptă în tot ceasul, osânda lor la moarte, tânguindu-se neîncetat și întrebând, când vine judecătorul să-i osândească la moarte„.

Așa trebuie să facă și monahul și orice creștin credincios, zicând în tot ceasul cu zdrobirea inimii și cu lacrimi fierbinți: „Vai mie, vai mie ticălosul! Cum mă voi arăta, eu nepriceputul, la acel Divan al dreptei Judecăți, în acea zi înfricoșătoare, să dau răspuns pentru trândava și reaua mea petrecere !” Așa, frații mei, cunoașteți bine că acela care nu are o asemenea frică în inima sa, cu lesnire cade în lenevire și în alte multe păcate.

Nicodim Măndiță; Despre înfricoșata judecată