mar. apr. 20th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Cele trei căderi ale lui satana

Atunci când Bunul Dumnezeu a văzut că Luceafărul a pus în mintea sa acest gând trufaș, l-a lăsat să cadă din Cer în focul cel veșnic, și a căzut cu atâta iuțime, întocmai ca un fulger, așa cum spune Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din Cer.” Și balaurul cel mare a târât cu coada sa o mulțime mare de îngeri și i-a aruncat din Cer pe pământ. Aceasta este prima cădere a lui satana.

Această primă cădere a lui satana o găsim și într-o descriere cutremurătoare a Sfântului Ioan Teologul în Apocalipsă: „Și s-a făcut război în Cer: Mihail și Îngerii lui au pornit război cu balaurul și cu îngerii lui. Și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în Cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșeală toată lumea, aruncat a fost pe pământ, și îngerii lui au fost aruncați cu el.

Despărțirea aceasta a satanei și a îngerilor lui nu a fost una pasivă, ci una agresivă, făcută împotriva lui Dumnezeu. „Satana” este un cuvânt evreiesc care înseamnă „potrivnic lui Dumnezeu„.

Și astfel, satana și îngerii săi au pierdut acea stare de contemplare a lui Dumnezeu, iar Îngerii care Îl contemplau pe Dumnezeu nu au mai putut suferi prezența îngerilor întunecați, fiindcă nu există părtășie între bine și rău, între lumină și întuneric, așa cum spune Apostolul Pavel. Pentru aceasta au izgonit din Cer pe arhanghelul cel apostat împreună cu îngerii lui: „Și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în Cer.

A doua cădere a satanei este cea care a venit prin moartea pe Cruce a lui Hristos, când „stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.” Adică satana a fost judecat prin moartea lui Hristos, pierzându-și pentru totdeauna stăpânirea.

Pe bună dreptate poate întreba cineva: „De vreme ce satana, prin moartea lui Hristos, și-a pierdut stăpânirea, de ce și acum se petrec în lume războaie, ucideri, desfrânări, furturi și multe alte rele și mai mari?

Să dezlegăm această nedumerire îndreptățită printr-un exemplu. Atunci când omorâm un șarpe, vedem că trupul nu moare odată cu capul, ci deși capul este mort, restul trupului este viu și își arată mânia, având încă în el putere. Tot astfel și Hristos prin Jertfa Sa pe Cruce a zdrobit capul balaurului a slăbit puterea lui, dar nu a spus nimic despre restul trupului, îngăduind să rămână mișcarea în fiara moartă, ca un prilej de nevoință pentru creștini. De aceea până la sfârșitul veacului, când va fi nimicită cu desăvârșire puterea diavolului, nu vor lipsi ispitele și încercările în această viață.

Care este capul care a fost zdrobit? Este acela care a adus moartea în viața omului prin sfătuirea cea vicleană. Prin mușcătura sa, șarpele cel viclean a lăsat în om otrava cea aducătoare de moarte a neascultării: „Dumnezeu l-a zidit pe om spre nestricăciune și l-a făcut după chipul ființei Sale. Iar prin piznlma diavolului, moartea a intrat în lume.

Dumnezeu a vestit încă din Rai despre izbăvirea de păcat a celor întâi-zidiți și zdrobirea șarpelui:„Un urmaș al femeii, acesta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul.

A treia cădere a lui satana se va petrece când va veni Hristos ca să judece lumea. Evanghelistul Ioan ni-L descrie în Apocalipsă pe Dreptul Judecător: „Și am văzut un tron mare alb și pe Cel ce ședea pe el, iar dinaintea feței Lui pământul și cerul au fugit și loc nu s-a mai găsit pentru ele.” Iar diavolul, care înșeală toată lumea, „a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și proorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo zi și noapte, în vecii vecilor.” Ele sunt întocmai cu cuvintele Domnului: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui.

Aceasta este căderea definitivă și zdrobire a lui satana, despre care spune și Proorocul Isaia: „În ziua aceea aduce-va Dumnezeu sabia cea sfântă și mare și tare asupra balaurului, șarpele cel ce fuge, asupra balaurului, șarpele cel viclean, și va ucide balaurul.

Și Apostolul Pavel spune că Domnul va ucide pe antihrist cu suflarea gurii Sale: „Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.” Așadar, Domnul care a nimicit stăpânirea morții, a zdrobit și capul șarpelui, așa cum spune Proorocul Isaia. Însă trupul fiarei, așa cum am spus, lucrează încă rele în viața noastră de zi cu zi. Când acesta se zvârcolește, pricinuiește toată această tulburare și întuneric al păcatului care s-au răspândit astăzi în lume. Desigur, puterea lui este neputincioasă, de vreme ce i-a fost zdrobit capul. Cu toate ispitele, lucrarea Bisericii nu încetează.

Sfântul Grigorie de Nyssa, în Omilia sa la Nașterea Domnului, ne descrie foarte frumos ultimele mișcări spasmodice ale cozii fiarei spunând: „Dar când va trece timpul și părțile ce se mișcă se vor opri la sfârșitul vieții acesteia pe care îl așteptăm, se va desființa ultima parte, coada vrăjmașului, și aceasta este moartea. Și astfel răutatea va pieri cu desăvârșire, după ce toți cei adormiți se vor naște spre viață prin Inviere.

monahul Marcel Karakalinul; Cuvântări duhovnicești