Ar trebui să spunem la început că dintre acele gânduri viclene care-l războiesc pe om,
trei sunt cele mai necruțătoare: al necredinței, al hulei și al desfrânării.
Pentru ca acest război să înceteze, trebuie mai întâi să știi când păcătuiești și când nu păcătuiești. Nu păcătuiești când mintea, voința nu încuviințează gândurile, mai ales când le respinge sau le nesocotește. Păcătuiești, uneori de moarte, când mintea cu voia ei reține gândurile și inima își găsește plăcerea și mulțumirea în acestea. Cel ce este războit de aceste gânduri viclene și nu le primește, însă se tulbură crezând că a păcătuit, acela este mic la suflet, este batjocorit de diavol și nu știe să deosebească provocarea de consimțământ.
Să nu te miri că aceleași gânduri viclene aduc împreună și moartea și viața, moarte veșnică sau viață veșnică. Celor care le primesc le provoacă moartea, iar celor care le resping și le războiesc le dăruiesc viața și le cresc răsplata luată în ceruri.
Se întâmplă uneori să vină gânduri de necredință sau hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului sau a sfinților. Câteodată, privind Preacuratele și dumnezeieștile Taine sau sfintele icoane, asupra ta cad ca un nor negru gânduri hulitoare. Să nesocotești aceste cugete. Fii nepăsător! Nu te neliniști și nu te întrista, pentru că altfel îl bucuri pe diavol. Îi e de-ajuns să te vadă trist și tulburat, dacă nu reușește ceva mai rău. Îți va amplifica atunci gândurile acestea, ca să-ți nimicească de tot conștiința. Însă când te vede că nesocotești gândurile hulitoare, se va depărta rușinat.
Fii cu luare-aminte și vei constata că aceste trei feluri de gânduri se nasc deseori din osândire. Nu-l osândi pe fratele tău și le vei da o lovitură puternică gândurilor viclene. Însă întrucât războiul cugetelor îi chinuie îndeosebi pe cei mândri și invidioși, cea mai sigură cale de a scăpa de ele este să cultivi în tine smerenia și nerăutatea.
Sfinții Părinți învață și arată mijloacele și căile pe care să le folosești pentru a birui gândurile și a-i izgoni pe diavolii care le sădesc în tine:
– Să le vădești duhovnicului tău prin spovedanie.
– Să te rogi fierbinte la Domnul, încredințându-l Aceluia boala ta și mărturisindu-l neputința care te-a cuprins.
– Să te îndeletnicești cu zdrobirea inimii, cu mustrarea de sine și în general cu smerita cugetare.
– Să iubești postul, care ucide din fașă cugetele trupești.
– Să iubești truda și nevoințele trupești, care smeresc trupul și înăbușă în sudoarea ta uneltirile diavolilor.
– Să trăiești permanent având în minte amintirea morții și a înfricoșătoarei judecăți a lui Dumnezeu.
– Să înlocuiești gândurile murdare cu alte gânduri, sănătoase și plăcute lui Dumnezeu.
– În fine, dacă e cu putință nesocotește și batjocorește gândurile viclene, iar după aceea treci pe lângă ele cu nepăsare. Acest din urmă mijloc îi umilește cu desăvârșire pe diavoli.
Sfântul Dimitrie de Rostov; Abecedar duhovnicesc