Lumea cea gânditoare a îngerilor (cetele îngerești), se compune din nouă cete ierarhizate în trei triade. Triada întâi este a îngerilor, a arhanghelilor și a începătoriilor. Triada a doua, care este și de mijloc, este a stăpâniilor, a puterilor și a domniilor, iar triada a treia și cea mai de sus este a preafericitelor tronuri sau scaune, a heruvimilor și a serafimilor.
Îngerii alcătuiesc ceata cea mai apropiată de noi, cărora li s-a dat spre pază pământul acesta și slujesc mai îndeaproape la mântuirea oamenilor decât celelalte cete. Îngerii se tâlcuiesc slugi ale lui Dumnezeu, după cum zice Scriptura: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc (Ps. 103, 5). Îngerii sunt aceia care ne ajută în necazuri, în scârbe, în ispite. Ei pururea se bucură de cei ce cresc în virtute și pururea se mâhnesc de cei ce cad în păcate și îi ajută ca să se ridice din păcate și din greutăți. Îngerii slujesc la mântuirea sufletelor omenești și niciodată nu ne părăsesc pe noi până nu ne dăm sufletul în vremea sfârșitului nostru.
Arhanghelii. Aceștia sunt a doua ceată din ierarhia cea mai de jos. Ei au această misiune de la Dumnezeu de a primi ordinele – adică poruncile lui Dumnezeu, a descoperi proorociile lui Dumnezeu și a binevesti tainele Lui la vreme popoarelor și oamenilor de pe pământ. Cum ați văzut că a binevestit Arhanghelul Gavriil – și alți îngeri din ceata aceasta trimiși de Dumnezeu nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, nașterea Mântuitorului nostru…
Deci arhanghelii au misiunea aceasta: primesc unele ordine de la Dumnezeu – care li se descoperă lor prin cetele îngerești de mai sus – și păstrează aceste ordine până în clipa când primesc, gânditor, porunca să le aducă pe fața pământului, la fiecare suflet în parte.
Începătoriile. Dregătoria acestei cete este să păzească toate hotarele împărățiilor lumii. Toate țările, toate ținuturile, toate orașele, toate satele, toate regiunile lumii au câte un înger ca acesta care păzește cu mare stăpânire de la Dumnezeu să nu se facă războaie — sau dacă Dumnezeu îngăduie să se întâmple, atunci se întâmplă ei păzind fiecare popor și fiecare neam de sub cer.
Stăpâniile. Această ceată prea puternică, fiind mai presus de ierarhia întâi, are această misiune că stăpânește peste diavoli. Foarte mult ar vătăma diavolii pe oameni dacă n-ar fi această ceată înzestrată cu putere de la Dumnezeu spre a-i stăpâni. Miliarde de diavoli sunt în văzduh, pe pământ, în apă, în aer, ei înconjoară tot universul, după cum s-a spus la Iov: Înconjurând pământul și străbătând cele de sub cer, iată sunt de față (Iov 1, 7), sau cum zice și Apostolul Pavel: duhurile răutății, care sunt în văzduh (Efes. 6, 12). Deci în tot locul se găsesc diavoli și aceștia ar vătăma foarte zidirea lui Dumnezeu, pentru că un diavol atâta putere are — dacă îl lasă Dumnezeu — încât cu o singură unghie întoarce pământul pe cealaltă parte, după cum ne spune Sfântul Serafim de Sarov. Dar puterea satanei și a slugilor lui este îngrădită de puterea Dumnezeirii, prin această ceată a stăpâniilor, care îi stăpânește pe ei, nedându-le voie să facă rău oamenilor, decât numai atât cât îngăduie Dumnezeu, după cum s-a întâmplat în Evanghelie, când nici în porci nu au putut să intre și nici pe Iov să-l ispitească până nu le-a îngăduit Dumnezeu (Matei 8, 12; Iov 1, 12). Deci aceasta este misiunea pe care o are ceata stăpâniilor: de a stăpâni peste diavoli, atunci când ei vor să atace zidirea lui Dumnezeu.
Puterile. Este ceata ce se află mai sus de cea a stăpâniilor și care este a doua ceată din triada a doua. Această ceată a puterilor are următoarea misiune: ea are mare putere de la Dumnezeu să facă minuni în tot pământul. Mari puteri și mari minuni face ceata puterilor, dar cu acest dar de la Dumnezeu sunt înzestrați și oameni care sunt aleși de Dumnezeu și cărora voiește El a le da acest dar. Ați auzit de Sfântul Nicolae, de Sfântul Spiridon, făcătorii de minuni? Prin această ceată a puterilor vine de la Dumnezeu darul facerii de minuni asupra sfinților care s-au învrednicit a primi un dar ca acesta. Ceata puterilor mai are și altă misiune: ea ocârmuiește și mișcă sferele cerului, pământul, planetele și stelele cerului, mișcarea tuturor astrelor cerești cu o precizie și o uimitoare frumusețe și armonie. Tot ele ocârmuiesc și văzduhul, stăpânesc și schimbă suflările vânturilor care sunt în număr de 12 după Dogmatică. Ele măsoară puterea vânturilor, ca să nu vie cu prea mare urgie asupra unei țări și să nu vatăme țara aceea și orașele ei; sau dacă îngăduie Dumnezeu, trimite cicloane, taifunuri, fel de fel de uragane și astfel prin această ceată se pedepsesc de Dumnezeu oamenii păcătoși din anumite regiuni ale lumii.
Domniile. Această ceată se numește Domnii, pentru că ea domnește peste diavoli și de asemenea peste toate împărățiile lumii și peste toate țările încredințate lor de la Dumnezeu. De asemenea, această ceată a Domniilor domnește peste toate cetele îngerești care sunt mai jos de ea și care sunt cinci la număr. Ei sunt Domni și slujesc Domnului Dumnezeu nu de frică, ci din voie slobodă și din dragoste, și au lepădat din ei cu totul frica de rob. Alte cete slujesc și de frică, având frica cea curată, după cum este scris: Slujiți Domnului cu frică (PS. 2, 11) sau frica Domnului care luminează ochii (Rom. 8, 15; I Ioan 4, 18). Iar acestea nu din frică, ci numai din dragoste slujesc lui Dumnezeu, și leapădă cu totul frica de robi, netemându-se de nimeni. Și acestea au mare putere de a domni peste puterile satanei, peste puterile popoarelor pământului și peste puterile stihiilor și peste toate celelalte puteri care sunt mai jos decât ele.
Prin ceata Domniilor se pun de la Dumnezeu împărați și conducători de popoare în tot pământul. Toate stăpânirile care sunt puse la conducerea popoarelor, toți conducătorii de state sunt puși de Dumnezeu prin ceata Domniilor. Aceasta e misiunea lor, de a domni peste diavoli și de a pune domni și împărați și stăpânitori pe fața pământului.
Tronurile sau Scaunele se află mai sus de ceata Domniilor. Se numesc așa pentru că pe această ceată se odihnește Dumnezeu, nu cu ființa, ci cu darul. Căci ființa lui Dumnezeu este neîncăpută de toate zidirile Sale, fiind nemărginită. Deci Dumnezeu se odihnește cu darul, îndeosebi pe ceata Scaunelor din cer; de aceea ele se mai numesc, după sfinții teologi, „odihnirea lui Dumnezeu și primirea” (Sfântul Dionisie Areopagitul).
Heruvimii sunt aceia care vin după ceata Scaunelor. Heruvim se tâlcuiește în limba ebraică „multă cunoștință și revărsare de înțelepciune”. Heruvimii se spune că au cele mai adânci contemplații duhovnicești și atâta înțelepciune este în mintea Heruvimilor încât toate mințile raționale ale Îngerilor care sunt mai jos decât ei nu pot trece peste ei fără ca ei să știe; încă au negrăită și adâncă vedere, pentru care se mai numesc și veghetori, adică cu ochi mulți, având mare străvedere de înțelepciune în toate direcțiile.
Heruvimii mai au un nume: ei se numesc „ca pruncii”, adică nevinovați. Cea mai mare nevinovăție și nepătimire din toate cetele îngerești se află la Heruvimi. Ei se numesc „ca pruncii” fiindcă au multă nevinovăție și neprihănire.
Serafimii se tâlcuiesc în aceeași limbă veche a evreilor ca „înfierbântați”, „avântați” sau, altfel zis, „arzători” sau „încălzitori”, pentru că ei, cu dragostea de Dumnezeu și cu văpaie îndoită, ard mai mult decât celelalte cete, fiind aproape de scaunul Dumnezeirii. Ei nu numai că ard cu dragoste nemăsurată către Dumnezeu, dar au și putere de a încălzi și a înfierbânta și celelalte cete cu dragostea lor, spre a sluji lui Dumnezeu cu multă iubire. Aceasta este misiunea acestei cete care se află mai aproape decât toate de tronul Dumnezeirii.
Cleopa Ilie; Mânca-v-ar Raiul vol. 3