Duhul Sfânt este una din persoanele Preasfintei Treimi. Persoană sau Ipostas sau Față este același lucru. Duhul Sfânt este de o ființă, de o fire, de un scaun, de o voie și de o stăpânire cu Tatăl și cu Fiul. Duhul Sfânt este Acela care a lucrat la zidirea lumii și la facerea tuturor făpturilor văzute și nevăzute, împreună cu Tatăl și cu Fiul, după cum ați auzit că zice în Psaltire: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu duhul gurii Lui toată puterea lor. De aici înțelegem clar și prea luminat că toată Sfânta Treime a lucrat la zidirea lumii, a celor văzute și a celor nevăzute.
Duhul Sfânt este Acela care a vorbit prin prooroci. El are chipul estimei (modul de a fi) Sale deosebit de al Tatălui și al Fiului după ipostas, nu după ființă. Pentru că Însuși Tatăl, pricina a toată dumnezeirea – și a Fiului și a Duhului Sfânt -, are chipul estimei Sale prin nenaștere, iar Fiul are nașterea cea mai înainte de toți vecii din Tatăl, și Duhul se deosebește cu chipul estimei sale prin aceea că El nu are nici nenașterea Tatălui, nici nașterea cea mai presus de vremi a Fiului, ci El cu alt chip de estimă pornește din Tatăl, cu purcederea, cum auziți în Crez: „Care de la Tatăl purcede”.
Duhul Sfânt împreună cu Mântuitorul se numesc raze gemene ale Tatălui, pentru că mai înainte de toți vecii, odată cu nașterea cea mai presus de vreme a Fiului, purcede și El din Tată mai presus de vreme. Duhul Sfânt a binevoit de la începutul zidirii lumii și mai înainte de zidirea lumii să fie deasupra apelor. Auzi ce spune dumnezeiasca Scriptură: Și întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. Auzi: se purta. În alt loc se scrie că umbra și în alt loc, în limba siriacă, se zice că clocea deasupra adâncurilor. Deci găina când stă pe ouă, ori de zicem că încălzește ouăle, ori că le clocește, ori că stă pe ouă, așa și Duhul lui Dumnezeu mai înainte de zidirea lumii clocea sau încălzea adâncurile, așa cum dogmatisesc Marele Vasile, Grigorie de Nyssa, dumnezeiescul Efrem Sirul și alții. Duhul lui Dumnezeu care a încălzit adâncurile a pus viața în apă și a dat viață la toate viețuitoarele care sunt în ape, pe pământ și în aer și în toate. Deci așa se înțelege la Scriptură, că lucrurile sunt prea adânci, dar sunt tâlcuite de dumnezeieștii părinți.
Duhul lui Dumnezeu a binevoit să se arate în multe feluri. Când a scos poporul lui Israel din Egipt, din mâna lui Faraon și din robia cea de 430 de ani, El s-a arătat ca un nor mergând înaintea taberei fiilor lui Israel. Că zice dumnezeiescul părinte Efrem Sirul: „Norul era chip al Duhului și marea era chip al apei”. Duhul Sfânt s-a arătat uneori în chip de porumbel, adică la Botezul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar în ziua Pogorârii Duhului Sfânt s-a arătat mai vestit și mai arătat decât totdeauna din istoria lumii.
Duhul lui Dumnezeu este Duhul cel Preabun, cel Preasfânt, cel Atotputernic, cel Atotproniator, cel Preaînțelept, și toate însușirile care se atribuie lui Dumnezeu Tatăl și toate cele ce i se atribuie lui Dumnezeu Fiul le are la fel după ființă. Numai după ipostas se deosebește cu chipul estimei, însă toate celelalte însușiri care le are la fel cu Tatăl și cu Fiul, după cum arată dumnezeieștii teologi. Se numește Duhul acesta Duhul Preabun, Duhul cel Preasfânt care luminează pe tot omul care vine în lume. Este Duhul care aduce lumină gânditoare la tot omul care se botează în numele Preasfintei Treimi și care vine în lume. Dar oare pe acest duh al luminii și al sfințeniei cu ce îl întunecăm noi, păcătoșii? Cu ce îl gonim noi de la noi? Oare poate sta el la un loc cu întunericul? Nu. Prin ce supărăm noi și întristăm pe Duhul Sfânt și prin ce îl gonim de la noi? Știți prin ce? Prin păcate. Și mai cu seamă prin păcatele de moarte. Noi gonim pe Duhul lui Dumnezeu de la noi prin păcatele noastre.
Noi de la dumnezeiescul Botez suntem biserică a Dumnezeului celui viu. Nu zice Pavel așa? Voi sunteți biserica lui Dumnezeu celui viu și mădulare din parte ale lui Iisus Hristos. Voi sunteți biserica Dumnezeului celui viu și Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Locuiește Duhul lui Dumnezeu în noi, dar noi îl putem goni din noi prin ce? Prin păcate. Prin răutăți. Duhul lui Dumnezeu nu poate sta unde sunt lucrurile întunericului, el este duhul luminii. Ce zice Pavel? Să lepădăm dar lucrurile întunericului. Care sunt lucrurile întunericului, că le enumeră acolo? Ura, desfrâul, mânia, zavistia, beția, mâhnirea pentru binele aproapelui, răutatea, ținerea minte a răului, pizma, lenevia și toată răutatea se numesc lucruri ale întunericului. Păcatul foarte mult întunecă pe om. Dar de ce? Pentru că gonește de la el pe Duhul Sfânt care e lumina aceea care luminează pe tot omul ce vine în lume.
Să fugim de păcate, ca să nu întristăm pe Duhul Sfânt care este în noi de la Botez. Iar dacă am greșit, să ne pocăim de îndată, ca să nu ne părăsească Duhul Sfânt. Să fim încredințați că de credem cu tărie în Dumnezeu, și iubim Biserica Lui, și ascultăm pe păstorii noștri sufletești, și dacă lepădăm tot păcatul și fărădelegea prin Sfânta Spovedanie, devenim temple ale Duhului Sfânt, cum spune Sfântul Pavel și suntem urmași ai Apostolilor și fii ai lui Dumnezeu după har. Amin.
Cleopa Ilie, Ne vorbește părintele Cleopa vol. 16