Cine este Maica Domnului?

Nimeni nu poate să vorbească de Maica Domnului cât ar trebui și după vrednicie. Dar după neputința și neștiința noastră vom începe să spunem mai întâi cine a fost Maica Domnului. Trebuie să știți așa, că Maica Domnului este mireasa Tatălui, Maica Fiului și biserica Dumnezeiescului Duh.

Maica Domnului este a patra față duhovnicească din ceruri. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și imediat după Sfânta Treime nu este altă față mai înaltă, mai duhovnicească și mai venerată de îngeri și de oameni, ca Maica Domnului. Maica Domnului este starea fulgerului dumnezeirii. Maica Domnului este cetatea Dumnezeului celui viu însuflețit. Maica Domnului este cămara Preasfântului Duh. Maica Domnului este cămara lui Dumnezeu Cuvântul. Maica Domnului este ușa vieții, că viața lumii, Hristos, prin ea a venit la noi. Maica Domnului este ușa luminii, că lumina cea neapropiată a lui Dumnezeu prin ea s-a arătat nouă. Maica Domnului este biserica Dumnezeului celui viu, este mana aceea care a venit să hrănească neamul omenesc.

Maica Domnului este ușa cea încuiată de care spune Iezechiel prorocul la capitolul 44, prin care nimeni n-a trecut, fără numai Domnul Dumnezeu, și încuiată a găsit-o și încuiată a lăsat-o, că n-a stricat cheile fecioriei ei Cel care a venit să se nască mai presus de cuvânt și de gând. Maica Domnului este porumbița cea duhovnicească ce a adus în lume încetarea potopului păcatelor. Maica Domnului este toiagul lui Aaron, care a înfrunzit la alegerea preoției lui, că precum acela, fiind uscat, mai presus de minte și de înțelegere a odrăslit migdale, așa și Preacurata Fecioară Maria, fără să știe de sămânță bărbătească, a născut pe Ziditorul lumii, Hristos. Maica Domnului este pod către cer. Maica Domnului este scară prin care tot neamul omenesc s-a suit și se poate sui până la Dumnezeu și pe care Dumnezeu S-a pogorât până la firea noastră.

Maica Domnului este cartea vieții întru care S-a scris Cuvântul cu degetul Tatălui, cartea văzută de prorocul Isaia. Maica Domnului este nor pe care s-a pogorât Dumnezeu în lume. Maica Domnului este pururea mijlocitoarea între neamul omenesc și Dumnezeu. Maica Domnului este aceea prin care s-a făcut unirea lui Dumnezeu cu oamenii nu după voie numai, sau după fire, sau după har, ci cea mai înaltă unire între Dumnezeu și oameni, unirea după ipostas. În pântecele Preasfintei și Preacuratei Fecioare Maria n-a venit Dumnezeu după har, ci ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu a venit să se unească cu ipostasul firii omenești, sau mai bine zis cu firea omenească, din preacuratele ei sângiuri.

Maica Domnului este porfira Împăratului cerului și al pământului, care i-a făcut Lui haină preasfântă și preacurată din preasfintele ei sângiuri feciorești și preacurate. Maica Domnului nu este cămara darului numai, de aceea arhanghelul Gavriil nu i-a zis: „Bucură-te, Marie, că ai dar de la Dumnezeu!”, ci: Bucură-te, cea plină de har! În Maica Domnului toate darurile și harurile Preasfântului Duh sunt concentrate și adunate. Că Dumnezeu nu s-a unit cu noi numai parte cu parte. Nu, ci toată dumnezeirea în pântecele ei s-a unit cu toată omenirea. Desăvârșita și cea mai înaltă unire a lui Dumnezeu cu oamenii, prin Preacurata, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria s-a făcut.

Maica Domnului nu este cu slavă de înger, nici cu slavă de arhangheli în lume. Vezi că arhanghelul vine și se închină ei. Dar numai arhanghelul Gavriil i se închină? Maicii Domnului i se închină toate puterile cerești. O, minune preaslăvită! O, taină negrăită, neauzită și neînțeleasă de minte! Precum un grădinar, când trebuie să aleagă o floare frumoasă din mai multe grădini cu flori sau dintr-o câmpie înflorită, știe să aleagă cea mai frumoasă floare, așa și Dumnezeu, Care citește inimile tuturor, a ales din câmpul firii noastre, din câmpul. tuturor popoarelor lumii, cea mai frumoasă floare duhovnicească de sub cer, de neam împărătesc și arhieresc. Și apoi, dacă ar fi rămas la starea aceasta lucrurile, să aibă cinstea cea după fire omenească, că este nepoată a lui David și de neam arhieresc după mamă și după tată, și aceasta era o cinste mare, dar nu numai atât.

După ce a ales această floare, acest crin al întregii omeniri de pe fața pământului, Dumnezeu trimite pe cel mai mare dintre arhangheli binevestitor, să-i binevestească că ea va naște pe Dumnezeu Cuvântul, iar ea era în nedumerire pentru ce-i spune de naștere. Și-i spune arhanghelului: „Cum va fi aceasta să nasc eu? Că eu de bărbat nu știu”. Și atunci preaînțeleptul și preasfântul arhanghel îi arată chipul zămislirii. Adică: „Tu nu vei naște cu împreunare de bărbat și cu sămânță de bărbat stricăcios. Vrei să știi chipul zămislirii? Prin auz va veni zămislirea ta și prin urechile tale va fi intrarea Celui ce Se va naște din tine”. De aceea dumnezeiescul Ioan Damaschin spune: „Nașterea Mântuitorului a fost după legile firii, că S-a născut la nouă luni, și mai presus de firea nașterii, că n-a stricat cheile fecioriei”. Sufletul l-a luat de la Duhul Sfânt, cel cuvântător asemenea nouă, iar trupul din preacuratele și preasfintele sângiuri ale Preacuratei Fecioare Maria, și mai presus de fire S-a născut și de aceea taina întrupării lui Dumnezeu Cuvântul pururea rămâne taină. Nici o minte de heruvimi, nici de serafimi, nici de tronuri, nici de puteri, nici de arhangheli, nu poate înțelege taina iconomiei în trup a lui Iisus Hristos. Ea pururea rămâne taină.

Nici o minte, nici unul din sfinți n-a îndrăznit, nici din arhangheli, nici din heruvimi să spună taina iconomiei în trup, în ce fel Dumnezeu Care a făcut toate cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri, Care are nemărginire întru toate, și în putere și în înțelepciune, și în bunătate, și în pronie, și în ființă, și în lumină, și în gândire, să Se poată coborî și să încapă în pântecele unei fecioare. Peste măsură, peste închipuirea omenească. Nici o minte, nici de om, nici de înger nu poate să spună, pentru că lucrul lui Dumnezeu cum zice Sfântul Calist taina întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, pururea rămâne taină.

Dar a venit, prin Eva cea tainică, să vindece greșeala Evei celei dintâi, a venit să înnoiască și să sfințească firea noastră, să o apropie de El. O, taină negrăită! O, minune! Ia gândiți-vă, în brațele unei Fecioare preasfinte și preacurate — Ziditorul cerului și al pământului. Ați auzit cum cântă Biserica? „Scaun de heruvimi fecioara”. Dar heruvimii Îl odihnesc, apoi mai mult decât heruvimii Îl odihnesc tronurile, preafericitele scaune, după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, că pe tronuri se odihnește Dumnezeu nu cu ființa, căci cu ființa nu Îl încape nici o zidire, ci cu harul. Adică pe ceata preafericitelor tronuri și scaune Dumnezeu se odihnește cu harul mai mult decât pe alte cete. Însă pe Acela pe Care ÎI odihnesc heruvimii și preafericitele tronuri după har, de-abia, cu mărginire, cu împărtășie, cu participare, pe Acela Îl odihnesc brațele Preasfintei Fecioare după ființă. Că Cel ce era în brațele ei nu era după har, era Dumnezeu întrupat: Și Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit întru noi.

Ați auzit taină? Ați auzit minune negrăită? Ați auzit o Fecioară Preasfântă și Preacurată să țină în brațe pe Dumnezeu Cuvântul? Dar nu numai să-L țină, ci și să-L hrănească cu lapte. Ia gândiți-vă ce era în inima ei, că ea, dacă nu ar fi știut Scriptura, ar fi zis: „Eh, țin un copil în brațe!”. Dar ați văzut la naștere, când au venit păstorii și au spus de oastea cerească și de îngerul care le-a spus: „Mergeți la Betleem și veți găsi un prunc în iesle!”. Iar mama Lui păzea cuvintele acestea în inima ei. Își dădea perfect seama că steaua i-a slujit ca să-i arate pe Hristos, și pe împărații perșilor i-a adus de la marginile pământului să I se închine și să-I aducă daruri, și își dădea seama perfect pe Cine a născut și pe Cine ținea în brațe. Ce era în inima Maicii Domnului când vedea că are în brațe pe cine? Nu pe Ziditorul ei numai, ci pe al întregii firi, pe al heruvimilor și al serafimilor. Să vadă pe Dumnezeu în brațele ei, să-I dea lapte, să-L hrănească, să stea cu Dânsul în casă, gândiți-vă de câtă mare cinste s-a învrednicit Maica Domnului. Care din sfinți, care din îngeri au ținut pe Dumnezeu în brațe și L-au alăptat?

O, taină, zice Sfântul Ioan Damaschin, că se întunecă și mintea cea mai presus de lume, cum zice Marele Vasile, să se gândească la aceasta. „Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie și se întunecă și mintea cea mai presus de lume a cânta ție, de Dumnezeu Născătoare”. Pentru ce? Că nici îngerii, nici arhanghelii, nici heruvimii nu pot să înțeleagă cum Dumnezeu cel nemărginit, Care le-a făcut pe toate cu cuvântul, vine în brațele unei preasfinte și preacurate fecioare. Ia gândiți-vă cât har și câtă milă și câtă rânduială dumnezeiască se vede aici, ca prin această preasfântă și preacurată Fecioară, Emanuel Dumnezeu să vină la noi și să petreacă cu noi, să Se nască, să sugă lapte, să stea în brațele Preacuratei Fecioare Maria, să petreacă din copilărie cu noi, să crească împreună cu noi, să mănânce cu noi, să vorbească cu noi, să ne învețe pe noi tot sfatul lui Dumnezeu, să facă atâtea alte minuni pe care nimeni altul din oameni nu le-a făcut și apoi să sufere pentru noi, să moară pentru noi și să învie prin a Sa Înviere tot neamul omenesc la viață.

Gândiți-vă ce taină mare s-a lucrat prin Maica Domnului! Vai de noi și de noi! Vai de acei sectari, vai de rătăciții aceia care nu cred în Maica Domnului și o hulesc! Vor vedea, după cum arată psalmul 44: De fată a stat Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată, împodobită. Ai auzit? De-a dreapta Preasfintei Treimi la judecată stă Maica Domnului. Câtă rușine, câtă durere, câtă osândă îi așteaptă pe aceia în fața Înfricoșatei Judecăți, când Împărăteasa care stă de-a dreapta Sfintei Treimi va privi la ei ca la niște dușmani, că n-au mărturisit-o în lume și nu i s-au închinat ei.

O, minunile cele negrăite ale lui Dumnezeu! Cine I-a fost Lui sfetnic vreodată? cum zice marele apostol Pavel. Cine I-a dat Lui ceva ca să-I ceară înapoi? De aceea se minuna dumnezeiescul Pavel. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii lui Dumnezeu Cel înalt! Cum a venit la noi!

Fraților, cât ar trebui să spun despre Maica Domnului! Dar oricât aș spune, ani de zile, tot sunt la începutul cuvântului. V-am adus aminte cine este Maica Domnului. Maica Domnului este maica noastră cea din ceruri. E mama tuturor popoarelor pământului. Maica Domnului e împărăteasa heruvimilor și a serafimilor, Maica Domnului este maica lui Iisus Hristos. Cine poate fi mai aproape de El decât aceea care L-a purtat în pântece nouă luni? Aceea care L-a născut fără durere, aceea care L-a alăptat doi ani până L-a înțărcat din preacuratele ei sângiuri, aceea care L-a ținut în brațe și de mii de ori L-a îmbrățișat, L-a sărutat ca pe copilul cel preasfânt. Că spunea istoricul cel vechi, Hegesip: „Ea, măcar că Mântuitorul era copil, Îl punea jos pe așternut și ea făcea metanii, se închina la Dânsul și Îi săruta picioarele. Se închina la copil, că era plină de Duhul Sfânt, era cămara Duhului: «Eu Îl știu, Acesta e copil acum, dar eu știu Cine este, că eu am auzit de la înger că Se va chema Fiul lui Dumnezeu, mie mi s-a încredințat taina că Duhul Sfânt va veni peste mine și puterea Celui Preaînalt mă va umbri, de aceea și Sfântul care Se va naște va fi Fiul lui Dumnezeu». Se închina la El, Îi săruta picioarele, zicând: «Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Te arăți ca un copil, dar eu știu Cine ești. Te-ai făcut copilul meu, dar Tu m-ai zidit pe mine de la început în mitrasul maicii mele și de bună voie ai venit să fii Fiul mamei pe pământ»”.

Iată cum vine Dumnezeu la noi, iată cu câtă blândețe și cu câtă sfințenie. Cine ar putea să spună despre Maica Domnului câte ar trebui de spus? Niciodată nimeni, nici îngerii, nici oamenii. „Că se întunecă și mintea cea mai presus de lume a cânta ție, de Dumnezeu Născătoare”, cum zice dumnezeiescul ierarh Vasile.

Vă rog din toată inima pe cei ce viețuiți aici și pe voi, creștinilor, să nu lipsească din casa voastră icoana Preasfintei Maicii Domnului, să nu lipsească acatistul ei, paraclisul ei, rugăciunile către dânsa. Vai de acea casă unde nu e icoana Maicii Domnului cu Mântuitorul în brațe! Că voi în persoana Maicii Domnului nu aveți numai pe Maica, aveți pe Dumnezeu. Dumnezeu și Maica Domnului se prezintă direct împreună în icoana Preasfintei Maicii Domnului și aveți toată dumnezeirea de’ față, având pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe.

Cinstiți-o pe Maica Domnului, lăudați-o, temeți-vă de Maica Domnului, pentru că, deși e îndelung răbdătoare și blândă, totuși, dacă vede că unul dă cu piciorul în cele duhovnicești, de la o vreme îl pedepsește. Vă rog pe voi, cei de la țară, că n-am numai călugări aici, să cinstiți pe Maica Domnului din toată inima. Sărbătorile ei să le țineți, învățați copiii să citească acatiste și paraclise. Citiți și voi, stați în genunchi cu copiii seara, dimineața, lăudați pe Maica Domnului, cinstiți-o, s-o aveți mijlocitoare și acoperământ și mamă și aici pe pământ, și în vremea morții și în ziua judecății.

Iar părinților de aici încă o dată le spun să stăruiască în dragoste, în ascultare, în supunere, în rugăciune și să aibă grijă de viața sfântă, de viața curată, că aici e loc de sfințenie, aici trebuie să se slăvească Dumnezeu nu numai în biserică, ci și în inimile noastre permanent. Că apostolul ne-a spus nu numai acum să ne rugăm, ci: Neîncetat vă rugați. Oriunde am merge, să fim cu rugăciunea, să chemăm pe Mântuitorul în ajutor, și rugăciunile Preasfintei și Preacuratei Maicii Sale să fie pururea cu noi, și mila lui Dumnezeu pururea să rămână cu noi, pentru rugăciunile Preasfintei Maicii Sale și ale tuturor sfinților în veacul de acum și în cel viitor. Amin.

Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 19