mulțumește în boală
Distribuie

Pe cine iubește Dumnezeu, îl ceartă. Și bate pe tot fiul pe care-l primește. Și: „precum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatul de pe om”, zice Sfântul Isaac Sirul. Și Sfântul Efrem Sirul zice așa: „Dumnezeu, de la omul bolnav, două lucruri cere: Să mulțumească Iui Dumnezeu pentru boală și să se roage neîncetat„. Numai atât. Nu cerce post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu târzia mâncare, nu uscata mâncare, nu puțina mâncare, nu starea de toată noaptea, nu cere de la dânsul nimic, decât aceste două lucruri. Orice bolnav care crede în Hristos și are dreapta credință, atât trebuie să zică: „Mulțumescu-Ți Tie, Doamne, că-mi dai suferință și certare. Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, că mă iubești și mă cerți”, și „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sănătos, dar de la bolnav numaidecât.

Că Dumnezeu știe că trupul se smerește prin boală și nu mai trebuie să-l înfrânezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult decât puterea lui de suferință. Și de aceea se cere osteneala duhului, rugăciunea. De la aceasta nu-i scutit nimeni până la ultima suflare.


De aceea Apostolul Pavel a poruncit să facem toate faptele bune după putință, dar când a ajuns la rugăciune, a zis: Neîncetat să vă rugați. Că aceasta se cere până la ultima suflare, să fie cu mintea și cu inima la Hristos.


Iar în ceea ce zice Sfântul Efrem, că trebuie să mulțumești lui Dumnezeu pentru boală, Sfântul Ioan Gură de Aur în același duh vorbește despre bolnavi: „Atât de plăcută este limba bolnavului, care mulțumește lui Dumnezeu în boală, în vreme de suferință încât nu este cu nimic mai prejos decât limba martirilor, care-L mărturiseau în chinuri, când îi răstigneau și-i băgau în căldări și-i fierbeau. Că și aceia sufereau, și acesta suferă într-o măsură”.


Deci cine mulțumește lui Dumnezeu în boală, este un martir de bună voie. Și de aceea să-i spui să se bucure că-i bolnav. Da! Să nu se întristeze. Știi cine se întristează? Trupul. Că el are să sufere ceva. Dar sufletul trebuie să se bucure totdeauna. Să-și aducă aminte că zice marele Apostol Pavel: Când sunt slab, atunci sunt tare. Căci cu cât slăbește omul nostru cel dinafară, adică trupul, cu atât se înnoiește cel dinlăuntru, din zi în zi.


Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 10

Distribuie