Citate despre credință ale nevoitorilor ortodocși

Citate despre credință și sfaturi ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX-lea

● Credința este temelia dragostei. Păstrează întotdeauna credința, păstrează neîncetat sămânța dragostei care poartă în sine credința, pentru ca ea să poată crește și să aducă bucuria. Fără dragoste, credința este rece și lipsită de bucurie. Iar dacă dragostea se răcește în tine, nu aduce rodul bucuriei. Păstrează credința și așteaptă. Păstrează credința cu orice preț. Și așteaptă, așteaptă, până ce dragostea crește din credință. Dacă pierzi dragostea, pierzi roada pomului; dacă pierzi credința, pierzi însuși pomul. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

● Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie — spune Sfântul Apostol Pavel. Despre ea mărturisesc drepții cei de demult. Prin credință, au biruit împărații, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmașilor pe fugă (Evr. 11, 1-2, 33-34). Atât de puternică este credința întru faptele vieții și mai cu seamă întru nevoințele vieții duhovnicești. (Schiarhimandritul Kiril Pavlov)

● Credința îl conduce pe om către teamă. Către ce fel de teamă? Către teama de a nu păcătui. Către teama de a nu supăra pe Dumnezeu. Temându-te, te smerești, iar smerenia are întru sine pe Duhul Sfânt. (Starețul Filotei Zervakos)

● Vom crede împreună cu voi așa cum crede Biserica Ortodoxă a lui Hristos. Vom avea o credință curată, simplă, copilărească, așa cum a avut Sfântul Serafim de Sarov. El a crezut cu sfințenie în toate dogmele Bisericii noastre și în toate lucrurile pe care ni le-au lăsat nouă Sfinții Părinți și le-au mărturisit în viețile lor expuse în Mineiele de lecturi. Da, o asemenea credință copilărească — fără clintire ori îndoială — ne dăruiește nouă rugăciunea care face minuni. Doar o asemenea credință va descoperi în noi acel har al Sfântului Duh care locuiește în noi din clipa Botezului și pe care îl primim și prin celelalte Taine ale Bisericii. Doar o asemenea credință ne dăruiește nouă dumnezeiasca putere ca să biruim răul întotdeauna și să împlinim toate poruncile mântuitoare, spre unirea cu Hristos și părtășia la dumnezeiasca Lui bucurie — și aici, și în Împărăția cerurilor.

Domnul este aproape: dacă Îl veți chema, El vă va răspunde îndată. (Sfântul Serafim Sobolev)

● E nevoie de nu puțină trudă lăuntrică pentru a primi credința vie în Domnul și în cuvântul Lui. Doar prin această credință devine ușor să trăiești și să înduri toate greutățile vieții. Cu atât mai mult cu cât ea este o pregătire foarte scurtă pentru veșnicie. Trebuie să săvârșești și faptele îndurării. Milostenia curăță mulțime de păcate. (Egumenul Nikon Vorobiov)

● Credința nu este o închipuire despre Dumnezeu, ci stare duhovnicească ce cuprinde toată ființa noastră și capătă o întrupare concretă, vitală. (Arhimandritul Serghie Șevci)

(Arhimandritul Serghie amintea credincioșilor cuvintele Evangheliei despre cum trebuie să construiești pe piatră, iar nu pe nisip — piatra fiind credința.)

● Credința trebuie să fie concretă: să lucreze, să mântuiască și să ne conducă la Domnul Iisus Hristos. (Protoiereul Vasilie Serebrenikov)

● Cunoașterea fără Dumnezeu este deșartă. Câmpul și pajiștea doar atunci dau lăstari duhovnicești, dacă acolo se va semăna sămânța credinței.

…Când păcătuiești, harul pleacă… și credința devine slabă… Credința trebuie să fie constantă. Oamenii credincioși nu se ceartă nicicând, nu ocărăsc, indiferent că se înțeleg ori nu se înțeleg. (Schiegumenul Ieronim Verendeakin)

● E nevoie să stăruim în credință până la moarte… Unde nu este Dumnezeu, acolo stăpânește vrăjmașul lui Dumnezeu… E nevoie de multă răbdare și de credință neîndoielnică, căci vrăjmașul este puternic, însă Domnul este Atotputernic și El nu lasă pe cei ce aleargă cu osârdie la ajutorul Său. Domnul să vă înțelepțească și să vă ajute… (Arhimandritul Ioan Krestiankin)

● Ce înseamnă să crezi în Dumnezeu? Este necesar să credem nu doar în existența lui Dumnezeu-Ziditorul și în mântuirea dăruită nouă prin Iisus Hristos, ci e nevoie să credem neschimbat, în toate împrejurările vieții, oricât de greu ne-ar fi, că Dumnezeu este îndurător și că vrea mântuirea noastră și că El știe nu doar în ce constă binele nostru vremelnic, ci și cel veșnic, conducându-ne spre El precum un tată iubitor și înțelept îi îndreaptă pe copiii săi cu dragoste, mângâiere și asprime. De aceea, toți trebuie să primim cu încredințare milostivirea lui Dumnezeu, cerând ajutorul Lui în orice încercare ori ispită, fie că vine din afară, de la oameni, ori de la neputințele noastre. Smerenia noastră mântuiește și pe aproapele care ne-a amărât. (Egumena Arsenia Sebreakova)

● Fără credință nimeni nu poate fi liber… Credința poate veni doar atunci – prin dumnezeiescul har – când noi încetăm să fim egoiști și când ne iubim unul pe altul. De aceea ne-a și dat Hristos această poruncă nouă a iubirii. Căci doar astfel dobândim desăvârșit libertatea. Dumnezeu este dragoste și adevărata libertate. (Schimonahia Gavriila)

● Fără credință, dar, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie si creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută. (Evr. 11, 6)

● Acestea am scris vouă, care credeți în numele Fiului lui Dumnezeu, ca si știți că aveți viață veșnică. (I In 5, 13)

din cartea: Călăuză duhovnicească