Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Citate despre dragostea creștină

Dragostea crestina
Distribuie

Citate despre dragostea creștină ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX-lea

Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul. (In 15, 17)

În aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul Său pentru noi, Și noi datori suntem să ne punem sufletele pentru frați. (I In 3, 16)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește râul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (I Cor. 13, 4-7)

❤ Dragostea față de aproapele determină adevărata valoare a întregii vieți duhovnicești. Dacă ea nu există, toate rămân zadarnice. Dragostea de aproapele este doar dragostea cea duhovnicească: aceasta implică o legătură și o înrudire cu Dumnezeu. Aproapele are nevoie să fie iubit în Dumnezeu și, mulțumind lui Dumnezeu, e nevoie să-l iubim pentru Dumnezeu și nu pentru noi înșine. Dragostea fără de Dumnezeu este o dragoste egoistă. Dragostea către aproapele înseamnă înțelegere, compătimire, îndurare și bunătate. Iubirea exclude orice judecare a aproapelui. E important ca în legăturile noastre cu oamenii aceștia să simtă că noi nu-i judecăm. E nevoie ca neplecat să ținem credincioșia adevărată și bună și să arătăm nespusă răbdare față de oamenii care greșesc ori rătăcesc…

Dragostea implică, de asemenea, și smerenia. Dragostea exclude orice sentiment indiferent cum s-ar prezenta acesta — de superioritate față de alții.

Trebuie să avem smerenie și pocăință, încât nu doar să ne amintim de păcatele noastre, ci și să ne gândim la tot binele pe care l-am putea face și nu-l facem. (Arhimandritul Serghie Șevici)

❤ Dumnezeu este iubire, însă Dumnezeu nu este egalitate. Egalitatea ar fi izgonit și dreptatea și iubirea, ar fi izgonit și moralitatea. Oare orice soț își iubește soția la fel? Și mama își iubește copiii în același fel? Oare prietenii se iubesc unul pe altul în mod egal?

Inegalitatea este temelia dreptății și îmbolditoare a dragostei. Atâta timp cât există dragoste, nimeni nu amintește de egalitate. Atâta vreme cât împărățește dreptatea, nimeni nu se gândește la reciprocitate.

Când dragostea dispare, vorbești despre dreptate și se înțelege prin aceasta uniformitatea. Când dispare apoi și dreptatea, oamenii încep să vorbească despre egalitate și prin aceasta se înțelege imoralitatea, adică izgonirea moralității, care conduce la păcat. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

❤ Mai presus de toate canoanele și legiuirile e dragostea. Dacă urăști măcar un singur om în acest chip urăști chiar pe Hristos și ești departe de Împărăția cerurilor. Trebuie să iubești pe toți, însă, dacă nu poți, măcar să le dorești tuturor binele. În vremurile de pe urmă oamenii se vor mântui prin dragoste, smerenie și bunătate. Bunătatea deschide poarta Raiului, smerenia te conduce acolo, iar dragostea ți-arată pe Dumnezeu. Dacă ai toate, dar nu ai dragoste, socotește că nu ai nimic. Dacă urăști măcar un om, în acest chip Îl urăști pe Însuși Hristos și ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. (Arhimandritul Gavriil Urghebadze)

❤ Doar iubirea poate înțelege viața lăuntrică a altor oameni și să intre cu aceștia într-o strânsă părtășie duhovnicească.

Iubirea adevărată înseamnă a purta neputința celuilalt… Iubirea este mai puternică decât moartea… În iubire se ascund cheia și adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu și adevărata viață creștină. (Schiarhimandritul Ioan Maslov)

❤ Starețul Siluan Athonitul scria: „Inima încearcă să spună; mintea este nedumerită cum să spună; lacrimile vor să spună cât de mult Îl iubim pe Domnul.” Același simțământ îl stăpânește pe om când el trăiește omeneasca și frățeasca dragoste — dragoste care este întemeiată pe Hristos. Ioan Gură de Aur spune: „Nu ne rămâne, întru cele ce datorăm unul altuia, decât una singură — dragostea — pentru că dragostea nu se răsplătește; ei i se poate răspunde doar cu mulțumire și cu dragoste.”

Iată, noi trăim în lume, unde este atât bine, cât și rău. Să dea Dumnezeu să fim printre cei buni, printre cei ai lui Hristos, printre aceia despre care Domnul a spus: Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vi trimit și Eu pe voi (In 20, 21)! Intră în lume cu blândețe, cu dragoste, fără apărare, gata să dai totul ca pe celălalt să-l îmbogățești, cu nădejdea ca el să creadă în dragoste — iată la ce suntem chemați. Puterea lui Dumnezeu se desăvârșește în neputință și astfel întotdeauna se poate înfrânge o mare putere. E nevoie de simplitatea porumbelului, de dragostea nebiruită de ceva, de dragostea adevărată, de dragostea pe care Sfântul Apostol Pavel a numit-o nepărtinitoare, nu acea dragoste prin care noi alegem pe cei iubiți și îndepărtăm pe cei nedoriți, ci acea dragoste care ca un soare al lui Dumnezeu luminează și peste cei buni și peste cei răi, pentru că vrea binele celor răi și vrea ca și ei să fie moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, și nu să piară în întunericul cel din afară.

Noi suntem ai lui Hristos: să ne iubim unul pe altul cu noua dragoste. Dumnezeu ne poruncește să ne iubim unul pe altul nu doar cu sentimente omenești, ca atunci când avem atracție unul față de celălalt, ci cu acea iubire care își dă viața sa pentru ca alții să afle viața, căci nu în zadar a devenit El om, nu în zadar a trăit, nu în zadar a învățat și nu în zadar a murit. (Mitropolitul Antonie de Suroj)

❤ Un om are nevoie doar de un singur lucru de a-L iubi pe Dumnezeu. Iar dacă el Îl va iubi pe Dumnezeu, atunci toate celelalte se vor adăuga lui și Domnul, prin harul Său, va împlini toate cele de trebuință…

Minunată întrebare: „Cum Maria Egipteanca, nefiind știutoare de carte și trăind în pustie, cunoștea pe de rost Sfânta Scriptură?” Domnul, pentru dragostea ei, i-a descoperit toate. (Schiegumenul Ieronim Verendeakin)

❤ Trebuie să iubim pe orice om, văzând în el chipul lui Dumnezeu, fără a lua aminte la defectele sale. Să nu-i înstrăinăm pe oameni de noi cu răceală. (Preacuviosul Nikon de la Optina)

❤ Pe cine iubești, pe acela îl dorești în cugetul tău, cu acela vrei să vorbești, cu el dorești să fii. Iar Domnul iubește sufletul ca Tată și Ziditor. Astfel, să stai înaintea Lui cu frică și cu dragoste. Cu frică, pentru că este Domnul, cu dragoste, pentru că sufletul Îl recunoaște ca Tată. El este nespus de milostiv și harul Lui este mai dulce decât orice altceva. Iar rugăciunea este ușoară pentru că ajută harul lui Dumnezeu. Domnul Se milostivește spre noi, ne iubește și ne dă să vorbim în rugăciune cu El. Pocăindu-ne dară, să-I mulțumim. Nu este cu putință a descrie cât de mult ne iubește Domnul. Duhul Sfânt cunoaște această dragoste, iar sufletul celui ce se roagă cunoaște pe Duhul Sfânt.

O, fraților, nu este nimic mai bun decât dragostea lui Dumnezeu, când Domnul încălzește sufletul cu iubirea către El și către aproapele!

Mare este îndurarea Domnului: sufletul cunoaște pe Dumnezeu ca Tată ceresc și plânge și se întristează de cât L-am scârbit pe El, iar Domnul dă iertare păcatelor și bucurie și veselie să iubim pe Creatorul nostru și să iubim pe aproapele și să plângem pentru el. Astfel, Preaînduratul Domn va lua fiecare suflet la Sine, unde i-a pregătit loc prin suferințele Sale de pe Cruce. Cine a cunoscut dulceața iubirii de Dumnezeu, atunci când sufletul este încălzit de har și iubește pe Dumnezeu și pe frații săi, unul ca aceasta cunoaște în parte că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru (Lc. 17, 21).

Fericit sufletul care a iubit smerenia și lacrimile și care urăște gândurile rele… Fericit sufletul care iubește pe fratele său și simte că în el viețuiește Duhul Domnului și-i dă lui pace și dragoste, și care plânge pentru întreaga lume! (Sfântul Siluan Athonitul)

❤ Principala responsabilitate a omului este de a iubi pe Dumnezeu și apoi pe aproapele său și, mai mult decât toate, pe vrăjmașul său. Dacă noi iubim pe Dumnezeu astfel, așa cum se cere, atunci păzim și toate poruncile Lui… (Părintele Paisie Aghioritul)

❤ Nu vă îngrijorați și nu încercați să tăiați ori să îndreptați neputințele altuia. Iubiți-l pe el cu toate neputințele lui. Domnul va avea grijă de el.

Nu te tulbura niciodată dacă nu te iubește cineva… Tu doar să reverși tuturor din dragostea lui Hristos.

Dacă iubești din toată inima pe Hristos, totul va fi ușor. Și ascultarea, și smerenia. Atunci pe toți frații îi vei iubi fără sforțare și cu aceeași dragoste a lui Hristos. Altfel, tu nu vei putea iubi nici pe Însuși Hristos, care locuiește în inima ta.

În zilele noastre oamenii au parte de multe neîmpliniri pentru că ei caută dragostea de sine. E drept să nu te intereseze dacă te iubește ori nu cineva, însă trebuie să te străduiești să iubești tu însuți pe Hristos și pe oameni. Doar astfel se umple sufletul. (Părintele Porfirie Athonitul)

❤ Dragostea nu e cu putință fără supunere. Cum poți tu să arăți dragoste și să slujești, dacă nu te supui voii altuia? Mișcarea dragostei este o slujire și, prin urmare, cel ce ascultă face o îndoită sforțare. Pe de-o parte e încredințarea întru cel care a dat porunca, iar pe de altă parte dragostea care a primit slujirea ce se săvârșește. (Starețul Iosif Isihastul)

❤ Iubiți pe toți oamenii, chiar și pe vrăjmașii voștri — acesta să fie lucrul nostru de căpătâi. Aveți întotdeauna dragoste și față de cei care ne iubesc, și față de cei care ne urăsc. Să-i iertăm și să-i iubim pe toți. Să îngăduim să ni se facă chiar și cel mai mare rău. Atunci vom fi adevărați fii ai lui Dumnezeu. Ca fii duhovnicești ai mei, iubiți întreaga lume, fără a urî pe cineva. Doar astfel veți fi fiii starețuIui și acum, și în viața veșnică. Propovăduiți doar iubirea. Aceasta este temelia legii lui Dumnezeu: iubirea și numai iubirea… Cea mai mare vrednicie și răsplată o are creștinul care îi iubește pe toți confrații și, întâi de toate, îi iartă pe aceia care i-au făcut rău. De aceea, dacă facem toate faptele bune, dar pe aproapele nostru nu-l iubim, nimic nu am făcut. Zero, nimic. Dragoste, frații mei, așteaptă de la noi Dumnezeu! (Fericitul Stareț Gheorghe Karslidis)

❤ Trebuie să imităm iubirea lui Dumnezeu când facem cuiva un bine — aceasta este milostivirea lui Dumnezeu către noi, pentru că noi trebuie să năzuim din tot sufletul să slujim aproapelui. Și după orice faptă a dragostei, atâta bucurie, atâta liniște se face în sufletul nostru… Simți că așa trebuia să faci și dorești să faci încă și mai mult bine. Iar apoi vei căuta să mângâi, să încurajezi. Vom veni la el și vom face locaș la el (In 14, 23). Și îndată ce Domnul vine în inimă, acest om nu se mai teme de nimic. Nimeni nu poate să-i facă ceva rău. (Sfântul Aleksie Meciov)

❤ Cine împlinește legea dragostei dumnezeiești are în sine zălogul nemuririi. Despre aceasta se spune în Sfânta Scriptură: Ce va semăna omul, aceea va fi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuși, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică (Gal. 6, 7-8). (Starețul Mihail Edlinski)

❤ Cel ce iubește pe Dumnezeu dorește să sufere pentru Dumnezeu și pe măsura iubirii va crește dorința de a săvârși toate în așa fel încât să nu Se îndepărteze de noi Domnul, să fim cât mai aproape de El. Și este cu neputință să nu iubim pe Dumnezeu, dacă ne apropiem de El sau, mai degrabă, dacă El Se apropie de noi. (Egumenul Nikon Vorobiov)

❤ Dragostea față de aproapele se exprimă în toate faptele pentru binele lui și în toate faptele îndurării și dragostei către el, în rugăciunea pentru el. Prin aceste fapte ale îndurării și ale rugăciunii este restabilit și cel mai sincer simțământ al iubirii. Dacă noi dorim ca sentimentul dragostei și fericirii să fie în noi neîntrerupt și chiar veșnic, atunci și faptele noastre bune după credință de asemenea trebuie să fie neîntrerupte, iar rugăciunea, neîncetată. De aceea citim și vorbim adesea despre rugăciunea neîncetată. Uneori ne plângem de faptul că rugăciunea permanentă este distrasă de lucru și de discuții. Însă aceasta se întâmplă doar atunci când suntem atrași în uitarea de sine și în uitarea de Dumnezeu. (Starețul Piotr Sereghin)

❤ Fără dragoste creștinul nu este creștin și creștinismul nu este creștinism. Dragostea este legea iubirii omenești, legea oricărei făpturi morale și raționale… (Schiarhimandritul Kiril Pavlov)

❤ Să iubești pe aproapele și-L vei iubi pe Hristos. Iubiți pe cel ce vă obidește și pe orice vrăjmaș! Astfel. porțile bucuriei se vor deschide înaintea voastră și Hristos Cel Înviat va învia și sufletul vostru intru dragoste. Asta-i totul! Atât de puțin așteaptă de Ia noi Domnul! În aceasta e Raiul nostru! Aceasta este învierea noastră! Iubiți și dragostea vă va face vii… (Schiarhimandritul Vitalie Sidorenko)

❤ Ni s-a dat de la Dumnezeu porunca dragostei de oameni. Dar să nu ne îngrijim dacă ei ne iubesc pe noi ori ba. Trebuie doar să ne îngrijim ca noi să-i iubim pe ei… (Arhimandritul Ioan Krestiankin)

❤ Dragostea față de aproapele după Dumnezeu și liniștea se dobândesc prin rugăciunea cea neîncetată. Vorbește întotdeauna cu îngerul păzitor. Mai cu seamă în împrejurări grele și când nu poți să ajungi la o înțelegere cu cineva. Aceasta te ajută întotdeauna.

Două lucruri au însemnătate deosebită: „Să vă iubiți unul pe altul” și „Nu te teme, crede numai”.

Dragostea pe care noi o nutrim față de o altă persoană nu trebuie nicicând să ajungă până la treapta slujirii idolești… Ce se întâmplă când iubim un om, un camarad, și într-o zi aflăm că el nu este așa cum am gândit noi? E ca și cum ar cădea o mască…

Nu, el nu este vinovat înaintea noastră! Căci noi suntem îndrăgostiți de un anume ideal și dorim ca el să fie împlinit în oameni. Admirăm pe cineva în timp ce el nu este vrednic de admirație. Și dacă îl vom admira și ne vom minuna de el, când îl vom cunoaște mai bine el cade de pe piedestalul pe care i l-am făcut și noi ne supărăm pe el. Însă el nu este dintru început vinovat. Vinovați suntem noi, căci am așezat fantezia noastră pe acel piedestal. Am făcut din el un idol, l-am admirat și după aceea a căzut… În acest timp el a fost, este și va fi același! (Schimonahia Gavriila)

❤ Să ne ajute Dumnezeu să avem această mare dragoste către aproapele! Această compătimire către neputințele lui! După mărturia Sfântului Apostol Pavel, pentru a ajunge la această iubire noi trebuie să împlinim toată legea lui Hristos, toate poruncile Lui cele mântuitoare. Atunci harul Sfântului Duh de la Botez strălucește în noi cu lumina sa dumnezeiască. Atunci se împlinesc cu noi minunatele cuvinte ale cântării bisericești: Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat (v. i Gal. 3, 27) și harul Botezului va fi pentru noi haină a lui Hristos. Această haină a lui Hristos, ori dumnezeiasca lumină harică, ne acoperă de toate atacurile demonilor, atunci când sufletele noastre, după moarte, vor trece prin vămile văzduhului. Această haină a lui Hristos, acest har al Botezului ni se descoperă în poruncile de împlinit și în necazuri, ne acoperă la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos. Ca o haină de nuntă, acest har ne conduce în sălașul ceresc al Mântuitorului și va fi izvor de veșnică și neîncetată bucurie în Împărăția cerurilor a Domnului nostru Iisus Hristos. Amin! (Sfântul Serafim Sobolev)

din cartea: Călăuză duhovnicească, sfaturi ale nevoitorilor ortodocși

Distribuie