Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Citate despre virtute ale nevoitorilor ortodocși

Ortodox
Distribuie

Citate despre virtute și sfaturi ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX-lea

● Cele mai importante virtuți sunt următoarele: mărturisirea sinceră, a te socoti pe sine cel mai rău și cel mai păcătos dintre toți oamenii și tăierea voii proprii. (Starețul Kirik Aghioritul)

● Siliți-vă, fiilor, să dobândiți în viața voastră simplitatea, compătimirea, bărbăția, bunul chip, dragostea sinceră, înțelegerea, deprinderea osârdnică. Rugați-vă îndelung, fiți milostivi cu cei săraci, aveți dragoste față de ei. Deprindeți-vă cu tăcerea și cu răbdarea. Nu scârbiți pe nimeni și nu batjocoriți pe nimeni. Dobândiți blândețea, smerenia, nerăutatea, pentru care Domnul vă va preaslăvi pe voi cu îngerii și cu sfinții (Starețul Athanasie de la Grigoriu)

● …Virtuțile sunt mijloace fără de care noi nu putem ajunge la desăvârșire. Ne este dară necesar să ne nevoim până la sânge pentru toate… Iar fapta liniștirii este singurul ajutor pentru dobândirea tuturor virtuților. Cu toate acestea, noi spunem: nimeni nu poate răbda povara conștiinței și judecata, dacă Domnul nu trimite în dar milostivirea harului liniștirii.

…Rugăciunea este singurul ajutor care conlucrează la curățirea minții și fără ea nu putem trăi duhovnicește… Lacrimile sunt singura armă împotriva demonilor și baie curățitoare a păcatelor, dacă se întâmplă să fie unite cu purtarea noastră. Cu toate acestea, ele nu sunt de la noi… Iar pe cei ce nu au lacrimi să nu-i osândească ceilalți, căci Dumnezeu nu dă tuturor toate la fel.

Noi vorbim, de asemenea, și de priveghere, că și ea conlucrează la curățirea minții, dacă se face cu știință și cu judecată. Cu toate acestea, dacă nu ajută Domnul, ea nu aduce roadă. Astfel, cel care se învrednicește să privegheze trebuie să ceară de la Dumnezeu dreaptă socoteală. Căci fără ajutorul lui Dumnezeu aceasta rămâne fără roadă.

La fel și postul și toate celelalte virtuți, dacă nu sunt bine rânduite… Iar dacă nu ne constrângem pe noi înșine către aceste virtuți, fără doar și poate vom păcătui… Dacă Domnul nu trimite apa curățitoare a harului Său dumnezeiesc, rămânem neroditori și truda noastră cade pradă demonilor. Căci nevoința e retezată de patimile noastre astfel, că noi nicicum nu vom secera. Iar virtuțile, dacă nu le împlinim așa cum trebuie, se prefac în răutate. Deci, întâi de toate, avem nevoie de discernământ duhovnicesc și trebuie să-l cerem cu sudoarea frunții de la Dumnezeu, Căruia fie slava și stăpânirea în vecii vecilor! Amin! (Staretul Iosif lsihastul)

● Există trei lucruri care îl ajută pe om să se întărească în virtuți: întristarea după Dumnezeu, lacrimile pentru păcatele proprii și necontenita pomenire a morții. Acela care trăiește în fiecare zi viața sa ca fiind ziua cea de pe urmă nicicând nu va păcătui. (Starețul Antim Aghioritul)

● Fiecare creștin trebuie să se răstignească pe crucea renunțării la lume; nu doar monahii se leapădă de lume, ci și toți aceia care poartă numele de creștin, pentru că nu pot iubi lumea nici cei din lume. Există patru piroane prin care creștinii sunt pironiți pe cruce.

Primul este jertfelnicia de sine. Mâna dreaptă este străpunsă de acest piron pentru că anume mâna noastră dreaptă, în principal, face, lucrează…

Ce înseamnă așadar lepădarea de sine? Să nu iei aminte la tine, să te ignori; a fi supărat și a nu te întrista, a fi lăudat și a nu te bucura, ca și cum nu ar fi vorba despre tine.

Cel de-al doilea piron este răbdarea. El este înfipt în mâna stângă, pentru că aceasta este socotită simbol al începutului răului, al cârtirii.

Piciorul drept al creștinului este pironit pe cruce cu pironul rugăciunii veghetoare, al rugăciunii permanente. Rugați-vă neîncetat — se spune în cuvântul lui Dumnezeu. Chiar și atunci când trupul doarme, se odihnește, sufletul trebuie să privegheze, rugându-se.

Cel de-al patrulea piron, care străpunge piciorul stâng al creștinului, este nevoința rugăciunii. (Sfântul Sfințit Mucenic Serafim Zvezdinski)

● Nu stă în puterea noastră să rămânem în virtute. Aceasta se face prin puterea harului, iar harul se păstrează prin smerenie. Sfântul Ioan Scărarul spune: „Unde se întâmplă cădere, acolo mai înainte a fost mândrie.” Mare fericire este pentru noi că avem cărțile Sfinților Părinți, căci în ele se vorbește cu de-amănuntul despre viața duhovnicească. (Starețul Ioan de la Valaam)

● Cine suferă disprețul cu răbdare, cu rușine și cu pagubă, acela poate să se mântuiască.

Păstrarea în suflet a amintirii răului e la fel ca păstrarea focului în paie.

Fiecare dar dumnezeiesc ne vatămă atunci când acesta nu este folosit după Dumnezeu, ci spre slava noastră deșartă. Cea mai înaltă dintre virtuți nu e de disprețuit la nimeni. (Schiarhimandritul Andronik Lukaș)

● Faptele bune sunt o cunună în Împărăția cerurilor. A face o faptă bună e totuna cu a sădi o floare pentru această cunună. A face o faptă rea este a rupe o floare din ea. Cununa pe care o veți primi atârnă de nevoința voastră (Schiegumenul leronim Verendeachin)

● Virtuțile sunt starea obișnuită a sufletului sau starea care ne ajută să trăim cu toată ființa întorși către Dumnezeu. Să trăim în Dumnezeu. Creștinul nu trebuie să fie nelucrător, să lase lucrurile să-și urmeze cursul. E nevoie să-și ia viața în propriile mâini. Nu se poate să ne supunem și să urmăm sentimentelor, închipuirilor, impresiilor, ci în toate și întotdeauna e nevoie să ne stăpânim. Aceasta este virtutea numită de Sfinții Părinți înfrânare în sensul cel mai larg al acestui cuvânt. Pentru a atinge această virtute avem puterea harului dăruit nouă prin Sfintele Taine: creșterea în viața duhovnicească se arată nu în strălucire, în mari dobândiri, ci în lepădarea treptată de toate (Arhimandritul Serghie Șevici)

● Să avem răbdare, mulțumire, nevoința rugăciunii și toate nedumeririle, piedicile și durerile se vor șterge și la limanul liniștit vom ajunge… Iubiți — nu fiți melancolici și nu vă îngrijorați. Domnul ne învață să fim asemenea copiilor, să nu judecăm, să nu obijduim, să iubim pe toți, să răbdăm, să mulțumim Proniei lui Dumnezeu.

Smeriți-vă, răbdați, iubiți. Unde este iubire zidurile se vor surpa.

Dragostea este singura virtute pe care avem nevoie să o dobândim. (Schiarhimandritul Vitalie Sidorenko)

● Trebuie să sporim în noi duhul blândeții, al smereniei, al nerăutății, al virtuților și al măsurii în toate lucrurile. Iar pentru a avea în sine o asemenea dispoziție a duhului trebuie să ne amintim de slăbiciunea omenească generală, de aplecarea generală spre păcat și mai cu seamă de marile noastre neputințe și greșeli. Astfel va veni din belșug asupra noastră îndurarea lui Dumnezeu, Care ne-a iertat și ne iartă multele și grelele noastre păcate, pentru pocăința și rugăciunea noastră. (Schiarhimandritul Teofil cel Nou)

● Iubește Rugăciunea lui Iisus și ea te va acoperi ca o cămașă a virtuților, te va conduce pe calea mântuirii, te va încuraja, te va veseli și mântuirea îți va dărui. (Schiarhimandritul Vitalie Sidorenko)

● Compătimirea și blândețea sunt arme și semne duhovnicești ale puterii omului. Avându-le pe acestea, el va „înțelege” toate și va ierta toate. (Schimonahia Gavriila)

● Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți si prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare… Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. (Col. 3, 12-14)

din cartea: Călăuză duhovnicească – sfaturi ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX-lea

Distribuie