„Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului” (Efeseni 6; 4). Aceste cuvinte le-a rostit Sfântul Duh prin (Sfântul Apostol Pavel, adresându-se părinților și îndemnându-i să-și educe copiii ca pe niște creștini adevărați.
Toți creștinii au fost înnoiți prin Sfântul Botez pentru o viață nouă, sfântă și creștină, s-au întors ca să-I slujească lui Dumnezeu cu credință și cu dreptate, și astfel să-I fie bineplăcuți. Dar, ca nu cumva creștinii, poticnindu-se, să ajungă într-o stare jalnică după Botez —, precum s-a întâmplat în zicala adevărată: „Câinele se întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat la noroiul mocirlei lui” (II Petru 2, 22) —, trebuie neapărat să prevenim acest pericol printr-o educație corectă a copiilor, câtă vreme aceștia mai sunt mici. Căci cu durere suspinăm, văzând că mulți copii ajung să trăiască în dezmăț atunci când cresc. Acest lucru se întâmplă din pricina ignoranței părinților.
Mulți părinți își instruiesc copiii în științele care servesc pentru viața vremelnică, se străduiesc să-i învețe limbi străine, cheltuind destui bani în acest scop, dar neglijează învățătura creștină și să-i învețe pe copiii lor să trăiască creștinește. Asemenea părinți își nasc copiii pentru viața vremelnică, dar le închid ușile spre cea veșnică.
Sfântul Ioan Gură de Aur, meditând la părinții care ignoră educația creștină a copiilor lor și la necazul copiilor care au primit o educație străină de duhul creștin, zice: „Părinții care ignoră să-și educe copiii creștinește sunt cei mai nelegiuiți ucigători de prunci. Căci ucigașii despart trupul de suflet, iar părinții respectivi aruncă în focul gheenei și trupul, și sufletul (copiilor lor). Dacă prima moarte, firească, nu o putem nicidecum evita după legea firii, pe cea de-a doua am fi putut, dacă nu ar fi fost la mijloc ignoranța părinților. Pe deasupra, învierea va putea să biruiască moartea trupească, dar nu va putea nicidecum să împiedice pieirea sufletească”. De aceea, părinții să audă cuvântul Apostolului: „Creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului” (Efes. 6, 4)!
Grădinarul leagă de un toiag pomul tânăr și abia răsădit, ca acela să nu fie smuls din pământ în timpul vântului și al furtunii. De asemenea, taie crengile uscate, ca nu cumva acestea să afecteze vlăstarul cel tânăr și să-l usuce. La fel procedați și voi cu copiii voștri. Legați-le inima de frica de Dumnezeu, ca să nu fie cutremurați din pricina uneltirilor satanice și să cadă din starea lor cucernică, și tăiați patimile care cresc în ei, ca nu cumva să crească mai mult și să-i stăpânească, ca nu cumva să-l omoare pe omul cel nou și lăuntric născut prin Sfântul Botez. Căci vedem că atunci când copiii cresc, cresc împreună cu ei și patimile, aidoma ramurilor uscate de pe vlăstar. Pentru aceasta, ca nu cumva aceste crengi nelegiuite să crească, să-l primejduiască și să-l piardă pe omul spălat, sfințit și îndreptat prin Sfântul Botez, avem neapărată nevoie de certarea și învățătura Domnului.
Iubiți creștini, tăiați aceste crengi uscate ale patimilor de la copiii voștri și „creșteți-i întru învățătura și certarea Domnului” (Efes. 6, 4). Imediat ce vor începe câtuși de puțin să înțeleagă, cunoscând binele și răul, începeți și voi lucrarea voastră, învățându-i. Procedați cu ei așa:
1) Aduceți-le aminte des de Sfântul Botez și despre faptul că atunci I-au făgăduit lui Dumnezeu să trăiască în mod cuviincios și statornic, slujindu-l prin dreptate și abătându-se de la rău și de la păcat.
2) Repetați-le cât mai des că toți ne naștem în mod firesc, după trup, și renaștem duhovnicește prin Botez, nu pentru această viață vremelnică, nici pentru a obține cinstea, slava și bogățiile acestei lumi, adevăr pe care îl învățăm chiar din faptul că suntem muritori. Dacă lucrurile ar fi stat așa, am fi petrecut în veci în această lume. Dar noi ne naștem (trupește) și renaștem (prin Sfântul Botez, duhovnicește), pentru viața veșnică. Întreaga noastră viață în această lume, de la leagăn până la mormânt, este calea pe care ne îndreptăm spre patria promisă nouă și spre viața veșnică.
Aduceți-le aminte adesea despre aceasta, ca nu cumva să ajungă împătimiți de deșertăciunile lumii, ci să învețe să fie înțelepți în cele cerești, nu în cele pământești.
3) Învățați-i cine este Dumnezeul creștin și ce ne cere nouă; cum urăște răul și iubește binele; că pentru rău îl pedepsește pe om, iar pentru bine îl răsplătește; că, deși noi nu-L vedem, El ne vede, fiind prezent împreună cu noi pretutindeni și văzând orice faptă a noastră, ba chiar auzind orice cuvânt rostit. De aceea, trebuie să ne și temem de El, făcând cele plăcute Lui.
4) Luminați-le ochii lăuntrici, (învățându-i) cine este Hristos în Care credem și de ce a venit în lume, a trăit, a pătimit și a murit; că motivul tuturor acestor fapte sunt păcatele noastre și dobândirea vieții veșnice, ca să fim izbăviți de fărădelegi și să primim mântuire veșnică.
5) Învățați-i legea lui Dumnezeu și spuneți-le ce ne cere ea, adică să-L iubim pe Dumnezeu și pe orice om; că toate cele potrivnice acestei legi sunt vicii și păcate, iar toate cele aflate în acord cu ea sunt virtuți; să păzească legea lui Dumnezeu și așa să se îndepărteze de orice păcat, trăind în mod virtuos, precum I-am și făgăduit lui Dumnezeu la Sfântul Botez. Cine trăiește altfel, acela nu-și păzește făgăduințele și este mincinos în fața lui Dumnezeu. Iar dacă nu se va pocăi și nu se va îndrepta cu adevărat, și la Judecata lui Hristos va fi mincinos.
6) Puneți-le în față cele din urmă ale omului: moartea, Judecata lui Hristos, viața veșnică și chinul cel veșnic, ca să semănați între ei frica de Dumnezeu și să-i feriți de orice rău. Acestea și altele asemănătoare revărsați-le în inimile lor tinere ca pe un lapte, ca să crească în evlavie. Dacă vă numesc pe voi părinți, fiți-le cu adevărat părinți! De i-ați născut după trup, nașteți-i și după duh! De i-ați născut pentru viața vremelnică, nașteți-i și pentru cea veșnică!
Iubiți creștini, vă veți arăta împreună cu copiii voștri la Judecata aceea a lui Hristos și veți da răspuns pentru copii în fața Dreptului Judecător. El nu vă va întreba dacă i-ați învățat pe copiii voștri științe sau să vorbească franceză, germană sau italiană, ci vă va întreba dacă i-ați învățat să trăiască creștinește.
Copiii, din pruncia lor, iau aminte mai mult la faptele părinților, decât la povețele lor. Iată de ce, dacă vreți ca fiii voștri să fie evlavioși și buni, fiți voi înșivă evlavioși și buni, arătându-le model de urmat, și astfel îi veți creste „întru învățătura și certarea Domnului„. Numai așa și copiii voștri, și voi veți primi veșnica mântuire în Hristos Iisus, Domnul nostru. Amin.
Sfântul Tihon din Zadonsk; Scurte cuvinte de învățătură