Cugetări despre milostenie

Cugetări despre milostenie de la Sfinții Părinți ai Bisericii și din Sfânta Scriptură

● Mila și adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; atunci vei afla har și bunăvoință înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Pilde 3, 3-4).

● Omul milostiv își face bine sufletului său, pe când cel fără milă își chinuiește trupul său (Pilde 11, 17).

● Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârșește un păcat, iar cel ce se îndură de sărmani e fericit (Pilde 14, 21).

● Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preț este un sărac bun decât un om mincinos (Pilde 19, 22).

● Cel ce umblă în calea dreptății și a milei află viață, dreptate și mărire (Pilde 21, 21).

● Toată ziua dreptul miluiește și împrumută și seminția lui binecuvântată va fi (Psalmul 36, 26).

● Fericit cel ce caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul (Psalmul 40, 1).

● Bun este bărbatul care se îndură și împrumută; își rânduiește vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti (Psalmul 111, 5).

● Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului (Psalmul 111, 8).

● Așa grăiește Domnul Savaot: Faceți dreptate adevărată și purtați-vă fiecare cu bunătate și îndurare față de fratele său (Zaharia 7, 9).

● Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate și nedreptățile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască (Daniel 4, 24).

● Focul arzător îl va stinge apa, și milostenia va curăți păcatele (Sirah 3, 29).

● Fiule, să nu lași pe cel sărac lipsit de hrană și ochii celor nevoiași nu-i face să aștepte… Inima necăjită nu o tulbura și nu întârzia a da celui lipsit… Pleacă săracului urechea ta și cu blândețe răspunde-i cele de pace. Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuiește… Fii celor orfani ca un tată și ca un bărbat pentru mama lor. Și vei fi ca fiu al Celui Preaînalt și El te va iubi mai mult decât mama ta (Sirah 4, 1 – 11).

● Mai înainte de a muri fă bine prietenului și după cât poți întinde și dă lui (Sirah 14, 13).

● Milostenia ornului prețuiește la Domnul ca un inel cu pecete și binefacerile ornului El le păstrează ca lumina ochiului (Sirah 17, 17).

● Însă cu cel srnerit fii îngăduitor și nu întârzia a face milă cu el (Sirah 29, 11).

● Grămădește milostenii în cămările tale și ele te vor scoate din orice nenorocire (Sirah 29, 15).

● Dă Celui Preaînalt, precum ți-a dat El, și dă din toată inima din câștigul mâinilor tale, că Domnul este răsplătitor și cu șapte părți îți va răsplăti (Sirah 35, 10-11).

● Dă milostenie din averea ta și să nu aibă ochiul tău părere de rău când face milostenie. De la nici un sărac să nu-ți întorci fața ta, și atunci nici de la tine nu se va întoarce fața lui Dumnezeu. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puțin, dă mai puțin, dar nu pregeta să faci milostenie. Și-ți vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele, că milostenia izbăvește de la moarte și nu te lasă să cobori în întuneric. În fața Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toți cei ce o fac (Tobit 4, 7-11).

● Să iubim milostenia către săraci, ca să ne izbăvim de iubirea de bani.

Doctorul sufletelor este Hristos și El cunoaște toate și dă doctoria potrivită fiecărei patimi. Astfel, iubirii de arginți, îi dă poruncile milosteniei.

Dragostea se face cunoscută nu numai prin dăruirea de bani, ci cu mult mai mult prin împărtășirea cuvântului lui Dumnezeu (Isaia Pustnicul).

● Omul trebuie să cunoască binele milosteniei, adică harul ei, căci este așa de mare încât poate ierta păcatele (Avva Dorotei).

● Cel care dă din puținul pe care-l are este mai aproape de desăvârșirea acestei virtuți decât cel care dă din ce-i prisosește, și cu atât mai mult decât cel care dă numai o parte din prisosul său,

Cel ce face milostenie, imitând pe Dumnezeu, nu cunoaște deosebire între rău și bine, între drept și nedrept, când e vorba de cele ce sunt de trebuință trupului, ci împarte tuturor, după trebuință, chiar dacă cinstește mai mult pe cel virtuos decât pe cel leneș.

Cel ce iubește pe Dumnezeu, cu siguranță iubește și pe aproapele. Iar unul ca acesta nu poate păstra banii, ci-i folosește cu dreaptă socoteală, dând fiecăruia din cei ce au trebuință.

Este imposibil, absolut imposibil să ajungi fără milostenie măcar până la porțile împărăției cerurilor.

Fără milostenie însăși rugăciunea e fără rod.

Așa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta și Dumnezeu cu noi.

L-ai disprețuit pe sărac, te va disprețui și pe tine Acela care a sărăcit pentru tine; n-ai deschis celui ce bate, nu ți se vor deschide nici ție porțile împărăției lui Dumnezeu; n-ai auzit suspinul celui necăjit, nu se va auzi nici strigătul rugăciunii tale.

Orice lacrimă ce-ți va fi dăruită de recunoștința săracului va străluci pentru tine dincolo de mormânt ca un almaz neprețuit; orice lacrimă pe care săracul o va vărsa silit de răceala și asprimea inimii tale fața de el, aceea va cădea pe sufletul tău ca o picătură de foc înaintea Tronului Iui Dumnezeu.

Caută mila lui Dumnezeu prin milosteniile față de săraci.

„Îți va da Dumnezeu”, spun unii celor ce cer milostenie. Tu procedezi fără judecată dacă astfel te porți cu fratele care se află în nenorocire. Dumnezeu ți-l trimite pe sărac la tine, iar tu îl trimiți înapoi la Dumnezeu: „Îți va da Dumnezeu”. Dumnezeu îi va da, negreșit că o să-i dea, dar vorba e să-i dai tu. El va da săracilor, dar o să-ți dea El ție mila Sa de care tu ai infinit mai mare nevoie decât săracul de milostenia ta?

Apa are însușirea să spele noroiul de pe trup, iar milostenia să nimicească murdăriile sufletești.

Tu dai milostenie săracului, dar pe ea o primește Hristos.

Mâna săracului este visteria lui Hristos; ceea ce primește săracul, primește Hristos.

Nu cumva va seca bogăția ta dacă vei da milostenie? Ea nu numai că nu va seca, dar se va mai adăuga ei și bunătățile cerești.

Puterea milosteniei nu stă în faptul ca să dai mult sau puțin, ci în faptul ca să nu dai mai puțin decât poți.

Milostenia nu stă numai în faptul de a da bani, ci de a-i da cu un simțământ de milostenie în duh creștinesc.

Numai acea milostenie este adevărată care se dă cu bucurie.

Dacă dai pâinea cu inimă mâhnită pierzi și pâinea și răsplata.

Mai întâi lasă-te de răpire, și după aceea dă milostenie.

Trebuie să fugim întotdeauna de slava deșartă, dar mai ales în vremea când facem milostenie.

O milostenie molipsită de această boală nu mai este o faptă de milostenie, ci lăudăroșenie și asprime de inimă.

Când faci milostenie nu din milă, ci pentru ca să te arăți oamenilor, atunci ea nu numai că nu este milostenie, ci e chiar o jignire, fiindcă prin aceasta tu îl iei în râs pe fratele tău în public (Sfântul Ioan Gură de Aur).

● Milostenia tămăduiește iuțimea sufletului, asprimea și răutatea, zgârcenia și lăcomia (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

● Omul sărac și nevoiaș este îndestulat de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu părăsește pe nimeni; dar tu, trimițând de la tine pe sărman, te-ai abătut de la cinstea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și ai depărtat darul Lui de la tine.

Iubește-i pe săraci, pentru ca prin ei să afli și tu mila lui Dumnezeu pentru tine.

Cine miluiește pe sărac are pe Dumnezeu purtător de grijă.

Nu te teme că vei sărăci, dând milostenie. Cine slujește pe Dumnezeu și săracilor nu va fi niciodată sărac.

Dacă îi dai ceva celui ce are nevoie lasă ca veselia feței tale să meargă înaintea daniei tale și alină-i necazul cu un cuvânt bun.

Dacă vă place să semănați în mâinile săracilor, atunci semănați din cele proprii. Dar dacă te vei gândi să semeni din avutul altuia, atunci să știi că vor crește cele mai amare neghine (Sfântul Isaac Sirul).

● Să dăruim la rândul nostru din cele pe care Dumnezeu ni le-a rânduit, cu dragoste și din toată inima. De ai mult, dă-i puțin mai mult decât îi trebuie. De ai puțin, dă-i întocmai cât îi trebuie (Sfinții Varsanufie și Ioan).

Făcând bine altora, noi ne facem bine și nouă. Cu prețul ieftin al binefacerii în folosul oamenilor, noi putem dobândi neprețuita împărăție a lui Dumnezeu.

Tu dai bani cerșetorilor, iar ei îți dau îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu.

Fericit este cel care poate spune ca Sfântul Grigorie de Nyssa: „Doamne, fă cu mine ceea ce am făcut eu altora!”

Mâna care face bine aproapelui deschide mâna bunătății lui Dumnezeu.

Iubește plăcerea dulce de a-i face pe alții fericiți și de a-i ajuta pe săraci, mai ales pe cei buni și cinstiți. Această plăcere este una din desfătările raiului, căci Însuși Mântuitorul a spus: „Mai fericit este a da, decât a lua ”.

Dacă ai mult, dă mult; dacă ai puțin, împarte cu bucurie puținul tău cu cel sărac.

Dă milostenie altora și din milostenia pe care o primești.

Dați milostenie tuturor celor ce cer pentru Hristos, fără o alegere, care e de prisos și nu întotdeauna dreaptă, de teamă ca nu cumva cel căruia îi refuzați dania să fie Însuși Hristos.

Chiar dacă cineva a dat multora o milostenie mulțumitoare și îmbelșugată, dar dacă a făcut-o cu dorința de a avea slavă de binefăcător, un asemenea om a dat milostenie slavei sale deșarte.

Fii asemenea unui pârâiaș care adapă cu umezeala sa și pe cei buni și pe cei răi; fă bine tuturor ca pârâiașul, dar să nu faci zgomot asemenea lui, în jurul binefacerilor tale.

Când vorbești despre binele primit de la alții, aseamănă-te cu trâmbița: sună despre el! Când e vorba despre binele făcut de tine aproapelui, fii asemenea mormântului: taci!

Iată, curge un pârâiaș; el se tăinuiește în tufiș și prin mijlocirea căilor sale ascunse hrănește cu umezeala sa plantele care răsar pe malurile lui. El simbolizează sufletul blând și smerit care face bine semenilor pe ascuns, nedorind ca lumea să trâmbițeze despre binefacerea lui.

Nu spune nici un cuvânt când vei arăta cândva vreo milă sau vreo binefacere către cineva; dar când alții îți fac vreun bine, atunci nu tăcea, ci vorbește.

După o binefacere, cea mai mare dintre plăceri este mulțumirea sau recunoștința.

Învățându-vă să fiți mulțumitori, vă veți învăța să fiți și binefăcători.

Alergând către Dumnezeu cu rugăciunea pentru binefăcători, în aceeași vreme veți face bine propriului vostru suflet.

Nu este nimic mai respingător ca nerecunoștința; nerecunoștința nerecunoscătorului este asemenea celui care a luat prin înșelare ceea ce nu-i aparține (Filaret — Mitropolitul Moscovei).

● A nu face parte săracilor din cele ce rămân peste nevoile voastre înseamnă a răpi binele altuia.

Dumnezeu binevoiește ca pe pământ să fie mulți nenorociți, pentru ca ei să se mântuiască prin răbdarea lor, iar tu prin milostenia ta.

Bogații procură săracilor mijloace pentru hrană, iar săracii mijloace pentru mântuirea bogaților.

Fără fericire poți intra în împărăția cerurilor, dar fără milostenie nu poți.

Veniți să moșteniți împărăția lui Dumnezeu, va spune Domnul celor milostivi, nu pentru că n-ați greșit, ci pentru că prin milosteniile voastre v-ați curățit păcatele.

Sincer milostiv nu este cel care dă din prisosul său, ci cel care se lipsește și de cele necesare în folosul săracilor.

Fericit este cel care mai postește și pentru a-i hrăni pe săraci.

A da cu plăcere înseamnă mai mult decât a da multe (Fericitul Augustin).

● Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când singur nu asculți rugăciunile oamenilor ce sunt asemenea ție?

Cum vei cere împreună cu credincioșii din biserică: „Dă, Doamne”, când tu însuți nu dai săracilor, deși poți să dai?

Cu ce gură vei spune: „Auzi-mă, Doamne”, când tu însuți nu-l auzi pe sărac sau, mai adevărat, pe Însuși Hristos, Care strigă către tine prin sărac?

Cu ce nădejde îți vei ridica mâinile către Ziditorul tău, când tu le întorci din fața semenului care își întinde mâinile ca și tine?

Unii dau milostenie, dar răpesc de la alții. E folositor să dai milostenie, dar e păgubitor să-i scârbești pe alții.

Mulți îi dau lui Petru ce au luat de la Pavel, închipuindu-și că fac milostenie (Sfântul Tihon de Zadonsk).

● Îndestulează-i pe săraci; ei Îl vor face milostiv pe Judecător față de tine.

Nu-mi aduc aminte să fi văzut în viața mea măcar un singur binefăcător care să fi murit cu o moarte nenorocită. Și cum poate avea el un sfârșit nenorocit când are atâția rnijlocitori care se roagă pentru mântuirea lui?

Orb este cel milostiv, dacă e nedrept; el lucrează câmpul din care nu poate să strângă recolta.

Varsă-ți untdelemnul iubirii și binefacerii asupra semenilor tăi și vei stinge flacăra gheenei, care e gata să-l înghită pe păcătos (Sfântul Nil Sinaitul).

● Nu te zgârci să dai celor ce cer și nu te întoarce de la Acela în numele Căruia ei cer.

Să nu te uiți la cheltuiala de bani, ci la avantajul acestei cheltuieli (Sf. Dimitrie al Rostovului).

● Vom face milostenie ca s-o primim înapoi de la Dumnezeu.

După cum bobul de grâu, căzând pe pământ, se preface spre folosul celui ce-l aruncă, tot astfel, pâinea aruncată celui flămând aduce în cele din urmă un folos însutit.

Dă-i Aceluia Care îți dă totul și vei primi de la El de o sută de ori mai mult (Sfântul Vasile cel Mare).
Nimic nu-l aseamănă pe om cu Dumnezeu ca facerea de bine (Avva Evagrie).

● Aproape că nu există nici un sărac care să se poată abate pe dreptate de la îndeplinirea datoriei privitoare la milostenie.

Chiar de-ai fi foarte sărac, chiar mai sărac decât cei care cer de la tine, tu poți totuși să faci bine altora.

E mult mai bine să întinzi mâna și celor nevrednici, de dragul celor vrednici, decât să-i lipsești de binefacere și pe cei vrednici, de teamă să nu te întâlnești cu cei nevrednici.

Nici un fel de nerecunoștința nu trebuie să te rețină de la binefacere (Sfântul Grigorie Teologul).

● Un suflet bun face bine aproapelui, și nu numai că suferă cu mărinimie nerecunoștința lui, ci primește cu răbdare și ocările din partea lui.

Să nu vă fie teamă de a vă înmulți binefacerile, dar să nu învinuiți niciodată pe nimeni din cei ce le primesc, dacă vreți să gustați din rodul lor.

Dacă îi vei da cuiva milostenie pentru Dumnezeu, atunci să nu-l învinuiești prin aceasta. Cine învinuiește și mustră, acela dă cu o mână, iar cu alta ca și cum ar lua înapoi cele date.

Cel ce mustră pe altul prin binefacerile sale, acela nu face bine, ci îl necinstește (Avva Talasie).

din cartea: Fapte de milostenie