Te întrebi cum a fost adus păcatul în lume când Dumnezeu Atotputernic era acolo din veșnicie? Diavolul și omul și-au creat soarta lor rea prin voia lor liberă.
Dar acum te întrebi pentru ce Dumnezeu nu a pus în om o piedică de a cădea în păcat? Voi răspunde că dacă omul ar fi fost creat ca un simplu instrument, ca o mașină, așa cum ar fi fost nevoie ca să nu mai poată păcătui, nu s-ar mai fi putut bucura de fericirea pe care o dă libertatea deplină, libertatea pusă în firea noastră de a face sau a nu face cutare lucru.
Adam și Eva au fost înșelați de satana pentru că în starea lor de nevinovăție, nu și-au dat seama ce este înșelătoria și minciuna.
Mai înainte nici satana nu cunoștea mândria, căci simțul trufiei nu exista încă.
În urmă însă, mândria a umplut atât sufletul satanei cât și al omului.
Puterea lui Dumnezeu a schimbat păcatul spre slava Sa, căci prin întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, și ispășirea pe Cruce, s-a arătat Iubirea fără margini a lui Dumnezeu, care, ar fi rămas necunoscută.
Pe de altă parte, cei mântuiți își dau seama mai bine de fericirea Raiului, după ce au gustat amărăciunea păcatului. Gustul cel dulce al mierii este mai plăcut când este luată după ceva amar.
Cei mântuiți nu se vor mai întoarce niciodată la păcatele lor. Ei își vor închina viața cu umilită supunere și iubire lui Dumnezeu, Tatăl lor și vă vor fi fericiți veșnic în El.