Întrucât mulți, din bântuirea vrăjmașului, sunt apăsați și tulburați de gânduri rele, mai ales de gânduri hulitoare, este de folos să le cunoaștem şi să pricepem când sunt păcat şi când nu, și să învățăm cum să ne lecuim de ele și cum să le alungăm.
Gândurile care ne necăjesc sunt de trei feluri: gândurile necurate, gândurile de necredință și gândurile hulitoare. În tulburarea pricinuită de asemenea gânduri, lecuirea e următoarea:
Trebuie neapărat să înțelegem că în gândurile rele nu e nici un păcat dacă voia și înțelegerea omenească nu se învoiesc cu ele, mai ales dacă le urăsc și nu le vor – dar dacă înțelegerea și voia omenească se îndulcesc cu ele de bunăvoie și, nutrind față de ele bunăvoință, le păstrează în inimă, atunci gândurile se fac păcat de moarte. Iar întrucât cel ce este necăjit de asemenea gânduri, dar nu are bunăvoință față de ele, se tulbură gândindu-se că păcătuiește, trebuie neapărat să spunem: unul ca acesta se lasă înșelat de diavol din puținătatea sa de suflet și din necunoașterea deosebirii dintre gând şi învoire. Atunci când gândim, încă nu ne învoim, și învoire e doar atunci când îndrăgim gândurile rele, când ne îndulcim cu ele și când le dorim cu osârdie, înmulțindu-le în mintea noastră. Iar dacă le urâm și nu le vrem, însă vin singure în mintea noastră cu toate că le întoarcem spatele, atunci avem semn vrednic de crezare că nu ne învoim cu ele și că nu trebuie să ne tulburăm din pricina lor în conștiința noastră, căci dacă răbdăm fără să ne învoim cu ele vom primi de la Dumnezeu plată cu atât mai mare, cu cât este mai puternică asuprirea lor.
În cugetul multora apar gânduri greșite și hulitoare despre Dumnezeu, despre Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Astfel, se întâmplă ca atunci când cineva privește la Tainele lui Hristos să năvălească îndată asupra lui, ca un nor negru, gânduri de hulă, cu toate că nu le vrea. Cu privire la aceste gânduri rele, care vin la noi fără voia noastră, nu trebuie să ne facem griji, trebuie să le socotim întru nimic şi să le disprețuim ca şi cum nici n-ar fi, nu să ne lăsăm aruncați de ele în întristare – căci pe vrăjmașul nostru, diavolul, îl mângâie să ne vadă întristați de aceasta, tulburați și îndoiți, și atunci aduce asupra noastră și mai multe gânduri care ne tulbură conștiința. Când vede însă că disprețuim gândurile de hulă, că nu ne întristăm din pricina lor, atunci fuge de la noi rușinat, iar noi rămânem liniștiți și netulburați. Lucrul de căpetenie este să nu ne învoim cu gândurile.
Unii cred însă că gândind asemenea lucruri s-au și învoit, și se îndurerează. Aceasta este doar puținătate de suflet, deoarece însuși faptul că îi doare și se întristează arată nepăcătuirea și neînvoirea, arată că ei urăsc gândurile rele aduse de către diavolul – fiindcă diavolul, încercând în fel și chip să ne prindă în cursă, printre altele se străduie să ne arunce în întristare punându-ne în minte gânduri hulitoare despre Dumnezeu, sau despre Sfinții Lui, sau despre Dumnezeieștile Taine. El nu va avea însă nici o izbândă dacă le vom nesocoti și dacă nu ne vom lăsa tulburați și întristați nici un pic de bântuirile lui.
Sfântul Dimitrie al Rostovului; Dacă vrei să ajungi la cer