Cuviosul Ioan Damaschin spune că Îngerii sunt ființe înzestrate cu rațiune, se află tot timpul în mișcare și au voință liberă. Ei sunt netrupești și slujesc lui Dumnezeu după harul dăruit lor. Așa se și numesc în tradiția ortodoxă: „Sfintele netrupești Puteri Cerești„.
Totuși, ei pot fi numiți netrupești numai în comparație cu noi, deoarece în comparație cu Dumnezeu sunt întru totul materiali. Sfântul Ignatie (Brianceaninov) adaugă faptul că Îngerii sunt ființe îngrădite de timp și spațiu, prin urmare, au înfățișare exterioară. Fără înfățișare pot fi numai vidul și ființa cea nesfârșită. Dar trupurile Îngerilor își au limitele lor. Aceasta înseamnă că, deși nu îi vedem în viața noastră obișnuită, totuși ei au o anumită înfățișare exterioară.
Iisus cel înviat a spus limpede că duhul nu are carne și oase (Lc. 24, 39). Deși prin natura lor Îngerii nu au trupuri fizice, totuși au fost cazuri în care Îngerii s-au aflat un timp în trupuri fizice, care au putut fi văzute și atinse, atunci când a fost necesar acest lucru. Iată ce istorisește Biblia despre arătarea celor trei „Oameni” lui Avraam la stejarul Mamvri: Apoi Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când ședea el în ușa cortului său. Atunci ridicându-și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui; și cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor și s-a închinat până la Pământ (Fac. 18, 1-2). Oamenii-îngeri aveau picioare, care au putut fi spălate cu apă (versetul 4) și au mâncat mâncarea pregătită pentru ei de Avraam (versetele 5-8).
Unul dintre acești „Oameni” era Domnul (versetele 1, 13, 17, 20, 26, 33). În timp ce El vorbea cu Avraam, ceilalți doi „Oameni” s-au îndreptat spre Sodoma (versetele 16, 22).
Textul biblic arată că „Oamenii” care s-au îndreptat spre Sodoma erau Îngeri (Fac. 19, 1;15); cu toate acestea, Lot i-a luat drept oameni. El le-a propus să-și spele picioarele și i-a rugat să rămână peste noapte în casa lui. Cunoscând depravările prin care era renumită Sodoma, Lot a înțeles că lăsându-i să înnopteze în uliță ar fi făcut o mare greșeală.
Locuitorii Sodomei, evident, au crezut că cei doi oameni care le vizitau orașul erau bărbați. Ceva mai târziu, în aceeași noapte, bărbați de toate vârstele de prin tot orașul au venit și au înconjurat casa lui Lot, cerându-i să-i predea pe acei doi „oameni”. Când Lot i-a rugat pe locuitorii Sodomei să nu le facă rău oaspeților săi, ei au început să-l amenințe și pe el (Fac. 19, 4-9). Ca răspuns la acele amenințări Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Și mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei și au încuiat ușa (Fac. 19, 10). Din casă, de dincolo de ușă, despărțiți de locuitorii Sodomei, Îngerii în chip mai presus de fire pe oamenii, care erau la ușa casei, i-au lovit cu orbire (Fac. 19, 11), neatingându-se fizic de ei. Era clar că vizitatorii lui Lot nu erau oameni obișnuiți.
Având în vedere tocmai acest episod biblic, Apostolul Pavel în Epistola către Evrei spune: Primirea de oaspeți să n-o uitați căci prin aceasta unii, fără ca să știe, au primit în gazdă îngeri (Evr. 13, 2).
Pot fi văzuți cei nevăzuți?
Prin natura lor Îngerii sunt nevăzuți pentru oameni atât timp cât aceștia se află în starea lor firească de muritori.
Când în primul articol al Simbolului Credinței Îl numim pe Dumnezeu Tatăl „Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”, prin cele „nevăzute” înțelegem lumea duhovnicească și, mai întâi de toate, Îngerii.
Dar există cazuri, În care Domnul le dă oamenilor o vedere aparte a Îngerilor.
Cel mai bun exemplu al acestui lucru poate fi găsit în capitolul al 6-lea din Cartea a IV-a a Regilor. Siria ducea război împotriva Israelului. Împăratul Siriei împreună cu consilierii săi de război au alcătuit în taină planurile strategice. Și și-au amplasat forțele lor de luptă intenționat ca niște capcane de-a lungul rutei, pe unde trebuia să treacă regele Israelului, căci țelul lor era să-l prindă pe acesta. Totuși, de fiecare dată când puneau capcanele regele israelit alegea altă rută și astfel zădărnicea planurile sirienilor (4 Regi 6, 8-10). Regele Siriei însă a început a bănui că cineva dintre consilierii săi este trădător. Și a vrut să știe cine anume îi descoperea regelui Israelului planurile lor. Însă unul dintre consilieri i-a spus că nu există trădători printre ei, ci regele Israelului a aflat planurile sirienilor de la proorocul israelit Elisei. În realitate, el avea dreptate, pentru că Dumnezeu auzise tainica lor consfătuire și descoperise acele planuri lui Elisei, iar acesta le-a comunicat apoi regelui israelit (4 Regi 6, 11-12).
Iscoadele regelui sirian au aflat că proorocul Elisei locuia în cetatea Dotan și regele a trimis acolo cai și care și mulțime de oștire pentru a-l prinde pe „omul lui Dumnezeu”. Și cetatea a fost împresurată în timpul nopții (4 Regi 6, 13-14). Iar dimineața slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se și ieșind a văzut oștirea împrejurul cetății, și caii și carele; și a zis slujitorul său către el: „Vai, stăpânul meu! Ce să facem?” El însă i-a zis: „Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei”. Și s-a rugat Elisei și a zis: „Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!” Și a deschis Domnul ochii slujitorului și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc împrejurul lui Elisei (4 Regi 6, 15-17). Astfel, pentru rugăciunea proorocului, slujitorul lui a văzut ceea ce nu putea vedea în chip firesc cu ochii săi muritori: oastea Îngerilor sub forma cailor și a carelor de foc.
Cum arată Îngerii?
În pofida faptului că Îngerii prin natura lor nu sunt de sex masculin sau feminin, în vremurile biblice ei s-au arătat în chip bărbătesc, în trup fizic palpabil! Atunci ridicându-și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui (Fac. 18, 2) sau în vedenie, ca în Dan. 8, 15: Și când eu, Daniel, am văzut vedenia și m-am străduit să o înțeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om […] și mai departe, până la Dan. 9, 21-22: Și pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară. Și a venit și mi-a grăit zicând: „Daniele, chiar acum am sosit ca să-ți deschid mintea”.
Evghenie Goncearov; Păzește-ți casa de rău
[…] Acestea văzându-le fericitul Ilarion, a căzut cu spaimă mare la pământ și a auzit pe oarecare grăindu-i lui: „Iată sufletul lui Teodor, egumenul mănăstirii Studitului, care a pătimit pentru Sfintele Icoane până la sânge și a răbdat până în sfârșit în necazuri; iar acum a adormit și, dănțuind, se suie sus, întâmpinându-l pe el cereștile puteri!”. Învrednicindu-se de o vedenie preaminunată ca aceasta, Cuviosul Ilarion s-a umplut de multă mângâiere și a primit în inima sa o mare dulceață duhovnicească. Și a rămas multe zile veselindu-se cu duhul, iar fața lui strălucea de bucurie ca a unui înger. […]
[…] de acest fel. Şi păzindu-se curat cu trupulşicu sufletul din tânără vârstă, era ca un înger al Domnului. De aceea a fost şifăcător de minuni, şi stâlp însufleţit şi nemişcat s-a arătat Sfintei […]
[…] Înștiințându-se cetățenii de aceasta, au venit cu sârguință și, luând sfântul ei trup, l-au dus cu cinste la groapă. Atunci a venit în cetatea aceea, la cinstitul trup al muceniței, un tânăr frumos, neștiut de nimeni, având cu sine o sută de tineri bine împodobiți. Acela, petrecând la mormânt trupul sfintei, a pus în racla ei o tăbliță de piatră, pe care era scris: „Minte cuvioasă, cinste lui Dumnezeu și patriei izbăvire„. O scrisoare ca aceasta punând pe capul sfintei mucenițe, îndată s-a făcut nevăzut și tot poporul a cunoscut că erau îngerii lui Dumnezeu. […]